ISTORIE Ne place să credem că cele mai mari genii au o poveste asemănătoare cu cea a supereroilor – precum Newton şi mărul său sau Einstein care a fost corigent la matematică (apropo, niciuna dintre poveşti nu este adevărată).
ISTORIE Însă, realitatea este că un geniu vine de obicei ca un rezultat al depresiei, traumelor din copilărie.
5. Salvador Dali şi-a creat acea personalitate pentru că părinţii îl considerau fratele lui mort
„Salvador Dali” este, de fapt, numele fratelui artistului, care a murit înainte de a doua aniversare, cu nouă luni înainte ca faimosul Salvador să se fi născut. Poţi crede că decizia refolosirii numelui a fost rezultatul imaginaţiei combinate cu tradiţia familiei (pe tată îl chema tot Salvador), însă părinţii au depăşit simplul doliu şi au început să prezinte semne de psihoză abuzivă. Îl îmbrăcau pe Salvador cu hainele fratelui, îl puneau să se joace cu jucăriile lui şi i se adresau ca şi când era reîncarnarea celuilalt copil al lor.
Nu suntem psihologi, dar suntem siguri că acest tip de comportament poate distruge o persoană pentru totdeauna. Nimănui nu îi place să i se spună „fratele fantomă”. Drept dovadă, Dali a pictat odată un portret al fratelui său mort sub formă de adult. Desigur, faţa era făcută din cireşe care pluteau deasupra unui peisaj desprins din iad, pentru că ăsta este Dali despre care vorbim.
Când a fost întrebat despre pictură, a spus „În fiecare zi omor imaginea fratelui meu…”. Asta e felul artistului de a spune „Nu sunt fratele meu mort!”
4. Mama lui George Washington nu era niciodată mulţumită
În timp ce Washington se lupta cu naţiunile inamice în timpul carierei sale militare, Mary Ball Washington, mama acestuia, era interesată de câţi bani urma să trimită acasă. Iar ăsta nu era cazul unui copil sărac ce reuşea să se afirme şi să îi cumpere mamei lui o casă mare – familia Washington era destul de înstărită. Mary iubea să primească acea hârtie mai mult decât să afle ce se întâmpla cu fiul ei.
În timp ce George se lupta în războiul Francez şi Indian, mama lui i-a trimis o scrisoare. Nu îl încuraja, nici nu îi spunea că este mândră de el – doar îi cerea să îi trimită nişte unt şi o persoană olandeză. Nu era vorba de un cod pentru ceva. Mary voia ca fiul ei să îi trimită alimente şi o persoană olandeză ca să îi fie servitoare. Sub cea mai politicoasă formă, Washington i-a răspuns cu o altă scrisoare în care îi explica că orice fel de unt era necesar armatei, iar un servitor era cam greu de prins şi trimis prin poştă.
3. Ben Franklin s-a afirmat pentru că fratele lui îl desconsidera
Tânărul Franklin şi-a început cariera la ziar drept ucenic al fratelui său James. Iar prin „ucenic” vrem să spunem „servitor”. În secolul XVIII, tinerii erau forţaţi să muncească de către taţii lor, ale căror slujbe erau să „aranjeze” viitorul fiilor lor. Tatăl lui Franklin a eşuat în încercarea de a alege o carieră pentru fiul său şi l-a trimis la afacerea cu ziare a lui James, căruia i-a spus „Renunţ! Tu să te descurci cu el!”
Însă James nu era atât de încântat de aranjament. El a insistat să îl înregistreze pe Ben pentru o perioadă mai lungă de muncă neplătită decât era normal – un contract pe care Ben l-a acceptat, din moment ce avea 12 ani şi pătrundea în domeniul afacerilor. Apoi, în ciuda faptului că Ben promitea mult ca scriitor, James refuza să îi publice lucrările.
Ben a găsit o modalitate de a trece de nesimţirea fratelui prin scrierea unor articole sub pseudonimul „Solence Dogood” şi aşezarea lor în biroul lui James. Acesta iubea acele articole şi le publica mereu în ziarul său. Desigur, nu a trecut mult până când a descoperit că adevăratul autor era fratele său. În momentul acela l-a bătut pe Ben, l-a dat afară din afacere şi a vorbit cu toate ziarele din Boston să nu publice nicio lucrare de-a lui Ben.
Ben Franklin, acum fără casă şi fără loc de muncă, a plecat în Philadelphia, unde şi-a început propria afacere, iar restul este istorie.
2. Ada Lovelace a devenit primul om de ştiinţă în calculatoare pentru că mamei ei îi era frică că va deveni aventuroasă sexual
Datorită muncii sale la primul prototip al computerului de la mijlocul anilor 1800, Ada Lovelace este considerată primul om de ştiinţă al calculatoarelor.
Desigur, în acele timpuri era aproape imposibil pentru o femeie să aibă o carieră în matematică. Din fericire pentru Ada, ea a fost singurul copil ai celor mai mari misogini din istorie, care i-au inspirat mama să o crească într-o direcţie mai puţin convenţională.
Ada Lovelace a fost rezultatul mariajului scurt dintre Lord Byron şi Anne Isabella Milbanke, un fenomen al matematicii care era cu mult peste Byron. La puţin timp după ce Ada s-a născut, mama ei a recunoscut faptul că Byron umbla cu mai multe femei şi l-a părăsit, luând-o pe Ada cu ea.
Însă Anne se temea de faptul că tendinţele libertine ale lui Byron se pot transmite ereditar, iar Ada ar putea deveni varianta feminină a tatălui său. Soluţia a fost să o încarce pe Ada cu matematică. Ideea era că educarea fiicei sale în ştiinţă ar putea „tempera sângele Byronic”.
Datorită mamei ei a devenit prima femeie care a putut merge la petrecerile „tocilarilor”. Tot aşa l-a cunoscut pe Charles Babbage, bărbatul care a venit cu ideea de computer. Babbage a fost cu ideea, iar Ada a făcut restul. Deci se poate spune că invenţia computerului este datorată infidelităţii lui Lord Byron.
1. Napoleon a devenit împăratul Franţei pentru că un guvernator militar se culca cu mama lui
Napoleon Bonaparte, primul împărat al Franţei, care a venit la putere după Revoluţia Franceză, nu avea chiar origini franceze. Bărbatul era la fel de Italian precum Roberto Benigni. Deci cum a reuşit fiul unei perechi de italieni să devină imaginea naţionalismului francez? Pentru că bărbatul care l-a introdus pe Napoleon armatei franceze avea legături cu mama sa.
Chiar dacă nu este complet sigur că Marbeuf se culca cu mama lui Napoleon, mulţi istorici consideră că este un lucru destul de cert. De exemplu, Marbeuf obişnuia să îl trimită pe Carlo la Versailles „cu munca”, în timp ce îi promitea să aibă grijă de mama lui în timp ce era plecat.
La un moment dat, Marbeuf a luat întreaga familie a lui Napoleon într-o vacanţă în Bastia. În ultimul minut, Letizia a spus tuturor că ea va rămâne în Bastia doar cu Marbeuf, pentru câteva zile, şi l-a trimis pe Carlo în Italia împreună cu micul Napoleon şi fratele lui.
Este vorba de multă furie şi respingere la un copil. Napoleon a fost atât de devastat de ce se întâmpla încât a devenit cel mai bun comandant al armatei din toate timpurile.
