Profesorul Ion Diaconu, cel care a semnat prefața lucrării de doctorat a premierului Victor Ponta, a declarat într-o scrisoare deschisă că respectiva teză ”nu este plagiată după lucrarea pe care am semnat-o”. Diaconu susține că acest fapt poate fi probat cu ușurință de către comisiile de evaluare care vor analiza lucrarea premierului.
Diaconu susține că întregul scandal legat de plagiatul lucrării de doctorat a premierului este „un atac nefondat”. Acesta precizează că Ponta nu era obligat, în redactarea tezei de doctorat, să menționeze lucrările pe care le-a folosit pentru a scrie textul lucrării, „fiind suficientă trimiterea la sursele folosite fie la finele unui capital, fie în cadrul bibliografiei generale și în anexele de la finalul lucrării”. Asta, în condițiile în care lucrarea premierului trata un „subiect foarte strict din punct de vedere juridic, care presupunea descrierea modului de constituire a unei instanțe internaționale de judecată”, respectiv a Curții Penala Internaționale.
Diaconu amintește că Victor Ponta a făcut parte din echipa care a lucrat la negocierea statutului acestei Curți, fiind desemnat în acest sens de către Ministerul Public din România.

Profesorul mai spune că nu se pune problema ca Victor Ponta să-i fi plagiat lucrarea, având în vedere că prefața tezei de doctorat a fost semnată chiar de el. Totodată, Diaconu mai menționează în scrisoare că ”am apreciat conținutul lucrării și am salutat apariția ei în literatura juridică din România”. De asemenea, avocatul exclude posibilitatea ca premierul să fi plagiat lucrările colegilor săi din moment ce toți autorii au fost citați în bibliografia tezei de doctorat.
”Din punctul meu de vedere, domnul Ponta a respectat toate normele academice și legale în ceea ce privește această teză”, a conchis profesorul de drept.

Vă prezentăm integral conţinutul scrisorii deschise:
„Am constatat, in aceste zile, formularea unor acuzatii foarte grave in legatura cu un eventual plagiat comis de Primul Ministru al Romaniei, domnul Victor Ponta, in lucrarea sa de doctorat privind Curtea Penala Internationala. Acuzatiile, anonime, au fost publicate in revista Nature si au fost preluate pe larg in Romania, dar si in unele state occidentale.
Ca persoana direct implicata fara voia mea in acest subiect – sunt, pana la urma, una din persoanele care au fost prezentate ca victime ale presupusului plagiat – doresc sa fac, prin aceasta scrisoare, mai multe precizari.
In primul rand, este regretabila implicarea numelor noastre in acest scandal si nu recunoastem nici una dintre acuzatiile formulate.
In al doilea rand, cu toata raspunderea, sustin in fata domniilor voastre ca aceasta lucrare nu este plagiata dupa lucrarea pe care am semnat-o. Nu consider ca lucrarile mele au fost plagiate in teza de doctorat a domnului Ponta, fapt care poate fi evaluat cu usurinta de specialistii in drept. Prezentarea unor fragmente disparate, fara precizarea clara a contextului si fara a se tine cont de specificul lucrarilor din domeniul dreptului, reprezinta clar semne ale unei intentii negative, menita doar a sustine mediatic un atac nefondat. Atunci cand se trateaza un subiect care este foarte strict din punct de vedere juridic, asa cum este si cazul de fata, si care presupune descrierea modului de constituire a unei instante internationale de judecata, a competentei acesteia, a procedurii de ancheta pe care o aplica procurorul Curtii si a procedurii aplicate de instanta in timpul etapei publice a procesului, originalitatea autorului este in mare parte exclusa. Oricine reia o asemenea tema, care a mai fost tratata anterior, nu poate sa nu redea documentele de baza – Statutul Curtii, Elementele crimelor, rapoartele organismelor internationale care au tratat aceasta problema – fiind practic pus in situatia de a reda unele fraze si paragrafe provenind din aceste documente si care vor fi gasite desigur si in alte lucrari pe aceasta tema. In acest context, din punctul de vedere al tehnicii redactarii unei teze de doctorat, nu se solicita trecerea in subsol a autorilor anteriori, care au tratat o tematica identica, fiind suficienta trimiterea la sursele folosite fie la finele unui capitol, fie in cadrul bibliografiei generale si in anexele de la finalul lucrarii.
In al treilea rand, reamintesc faptul ca teza de doctorat are ca temă Curtea Penală Internațională și a fost elaborată la puțin timp după înființarea acestei instituții. Din cate cunosc, domnul Ponta a făcut parte din echipa care a lucrat la negocierea statutului acestei Curti, fiind desemnat în acest sens de către Ministerul Public din România. Nu exista motiv pentru a plagia alti autori, data fiind participarea la aceste activitati.
In al patrulea rand, cei care au facut parte din comisia in care a fost evaluata si sustinuta lucrarea de doctorat sunt profesori de renume, si au facut cu totii referate de sustinere pentru acordarea titlului de doctor la una dintre cele mai importante universitati romanesti, Universitatea Bucuresti.
In al cincilea rand, domnul Ponta a fost acuzat ca a plagiat, in cuprinsul tezei de doctorat, o lucrare semnata de mine. Fac precizarea ca prefata la editia publicata a tezei de doctorat este scrisa chiar de catre mine. In aceasta prefata, am apreciat calitatea si continutul lucrarii si am salutat aparitia ei in literatura juridica din Romania.
In al saselea rand, lucrarile noastre, despre care se spune ca ar fi fost sursa de inspiratie pentru plagiat, au fost mentionate in bibliografie, in teza de doctorat, in acord cu normele academice in vigoare la data sustinerii tezei.
Din punctul meu de vedere, domnul Ponta a respectat toate normele academice si legale in ceea ce priveste aceasta teza. La momentul redactarii tezei de doctorat, legea care reglementa acest domeniu era Legea Nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturi conexe, care reglementa reproducerea neautorizata. Citarile din teza de doctorat s-au facut cu respectarea acestei legi. De asemenea, privind retrospectiv, teza respecta si art 4 (1) lit d, din Legea 206 din 27 mai 2004 privind buna conduita in cercetarea stiintifica, dezvoltarea tehnologica si inovare, care defineste plagiatul astfel: „expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale”.
Asa cum a retinut si Instanta Curtii de Apel Bucuresti si a confirmat ICCJ prin decizia civila nr 1978/2008, continutul actelor normative nu poate face obiectul dreptului de autor, conform art 9, lit b din Legea 8/1996. Acest aspect este foarte important, intrucat toate textele prezentate public ca fiind plagiate nu sunt altceva decat reproduceri din documente internationale, rapoarte ale unor foruri internationale sau acte normative.
Aceeasi decizie a retinut ca incalcarea dreptului de autor nu poate fi cercetata decat din perspectiva titularului acestui drept. Cu alte cuvinte, ar trebui ca persoanele presupuse a fi autorii operei originale sa sustina existenta plagiatului, ceea ce evident nu este cazul.
Conform deciziei ICCJ, Sectia Civila si de Proprietate Intelectuala, nr 8/2011, „atat limbajul medical, cat si limbajul juridic, sunt caracterizate de uniformitate, ele neputand fi folosite in mod diferit, ci reclamand o folosire intocmai de catre utilizatori”. Ca atare, domeniul juridic este un domeniu bazat in mare parte pe surse de natura normativa, pe texte. Orice lucrare porneste de la documente si apoi urmeaza opiniile exprimate in literatura de specialitate si interpretarile personale. De aceea, in literatura de specialitate se vorbeste despre acel corpus comun, acel dat care este folosit de toti autorii.
Cred ca aceste aspecte sunt importante pentru buna informare a opiniei publice si a mediului academic, precum si pentru respingerea unor acuzatii vadit false.
Am incredere ca veti lua in considerare acest punct de vedere.
Cu deosebita apreciere
Prof. Ion Diaconu”