Orice arta presupune pasiune si dedicatie. Pe lânga acestea, mai este nevoie de bun gust si de inspiratie. Si nu în ultimul rând, de un strop de iubire, de puterea de a oferi ca artist, ce ai mai de valoare în tine. Mai presus de toate, însa, arta înseamna pâna la urma, si destin. Un astfel de destin i-a fost harazit si Ioanei Farcas, un talent în devenire. La numai douazeci de ani, câti numara în prezent, aceasta face cinste generatiei tinere de plasticieni. În viziunea ei, picture este pe deplin sinonima cu un legamânt, asemenea celui al casatoriei. Cine opteaza pentru arta trebuie sa îsi aminteasca întotdeauna, ca a facut o promisiune solemna pentru toata viata. Cine opteaza pentru arta nu are voie sa uite ca si-a luat angajamentul de a trai pentru si prin frumos, pâna în ultima clipa ce i-a fost harazita în marea sa trecere pe pamânt.

O mare trecere care pentru Ioana Farcas a început pe 10 mai 1989. Nascuta la Baia Mare, aceasta si-a dezvoltat înca din primii ani dragostea pentru estetic. Cei dintâi dascali pe care Ioana i-a avut i-au fost chiar parintii. Mama si tata au stiut sa cultive în unicul lor copil emotia fata de operele de arta si deschiderea catre cultura. Zi de zi, totul s-a legat, s-a contopit si s-a dovedit a fi o lectie de viata pentru micuta Ioana. O lectie de viata materializata peste ani, într-o alegere. Ioana Farcas a decis sa urmeze pictura, la Facultatea de Arte Plastice din orasul natal. Lucrurile s-au derulat firesc, mai ales ca nevoia ei de a recepta frumosul izvoraste si din faptul ca este o fire mereu în cautare de nou.

Cu un temperament coleric-flegmatic, Ioana gaseste în pictura cadrul adecvat de manifestare. Un exemplu este acela ca numeroasele posibilitati-tehnici picturale (frotiu, grissaile, glasiu, etc.), ce se pot realiza pe diferite suporturi, cum ar fi carton, pânza, lemn, sticla, etc. îi ofera necontenit tinerei baimarence o provocare, o întrebare, un raspuns, o idee. Asa se face ca orice creatie ce îi iese din mâna Ioanei Farcas poarta în sine o anumita încarcatura intelectuala, o stare de spirit speciala, pe care ea stie sa o „zideasca” în visul pe care îl întrupeaza din culori. De altfel, culoarea oglindeste cel mai bine formula temperamentului unui plastician. Iata de ce, atunci când picteaza, Ioana Farcas prefera sa foloseasca multa pasta si tonuri puternice, dar si nuante ce reflecta linistea. Colericul si flegmaticul din ea se întâlnesc si se regasesc astfel, concret, dar si simbolic, atât în albul de Titian, cât si în galben, brun, rosu, albastru, verde, negru. Fie ca este vorba de o natura statica, de un peisaj ori de un portret, viitoarea artista vede fiecare tablou pe care îl realizeaza, ca pe o experienta hotarâtoare pentru aspiratiile ei.

Zilnic, timp de trei ore, aceasta face si preface lucrari. Pe acelea în care nu se recunoaste, ia întotdeauna decizia de a le distruge. Nu este usor si nici simplu, însa daca vrei sa progresezi, câteodata, trebuie sa cazi, pentru ca apoi, sa te ridici si sa iei totul de la capat. Pentru ca numai astfel, îti poti construi o cariera solida, talentul tau devenind o certitudine.   În plus, consolidarea unei cariere a inclus fara îndoiala, dintotdeauna, aflarea si promovarea unor modele deja consacrate. Lucrarile marilor artisti precum Corneliu Baba, Sabin Balasa, Nicolae Suciu, Nicolae Apostol, Ioan Anghel Negreanu îi dezvaluie Ioanei Farcas câte ceva din secretele unor profesionisti si în acelasi timp, o ajuta sa ajunga pe treapta cea mai înalta în pictura. Fascinatia pe care o exercita grafica lor reprezinta nu doar pentru ea, ci si pentru talentele fragede în general, o permanenta chemare la autodepasire. Plutarh spunea ca „în arta nimic din cea ce este bine facut nu este întâmplator”. Numai studiind creatiile unor titani ai penelului poti deprinde, ca învatacel, principii si reguli ce tin de mijloacele materiale cu ajutorul carora se exprima gândirea estetica.

Iata de ce, atelierul de creatie este o a doua casa pentru Ioana Farcas. Aici este lumea în care ea deprinde pas cu pas, ARTA. O lume în care învata sa devina puternica. O lume în care inima de artist a unei tinere din Baia Mare înfloreste. O lume în care Ioana învata sa îsi pastreze sufletul dedicat pentru tot restul vietii, legamântului pe care l-a facut acum. O lume unde pe paleta, dupa albul de Titian urmeaza galben, brun, rosu, albastru, verde si negru. O lume cu carton, pânza, lemn si sticla. O lume a portretelor, a piesajelor ori a naturilor statice. O lume de douazeci si patru de ani.

Octavian D. Curpas