De la 1 noiembrie 2012 consumatorii pot afla care pneuri ii ajuta sa economiseasca combustibil: o noua eticheta usor de citit claseaza pneurile pe o scara de la A (cel mai bun) la G (rau). Pentru a va asigura ca economia de combustibil nu se realizeaza in detrimentul sigurantei sau zgomotului, sunt evaluati trei parametrii: eficienta consumului de combustibil, aderenta pe suprafata umeda si zgomotul exterior de rulare.
Cum arata eticheta?
Eticheta este similara cu etichetele energetice deja utilizate pentru masini de spalat, frigidere si masini de spalat vase. Cu cat mai buna e anvelopa (din punct de vedere al economiei de combustibil, sigurantei si zgomotului exterior), cu atat mai buna e clasificarea. G-rosu este cea mai slaba clasa; A-verde este cea mai buna clasificare.
Cei trei parametri:
Consumul de combustibil este corelat cu rezistenta la rulare. Prin reducerea rezistentei la rulare a anvelopei, masina consuma mai putina de benzina.
Aderenta pe suprafata umeda este una dintre cele mai importante caracteristici de siguranta a unei anvelope. Anvelopele cu aderenta foarte buna pe suprafata umeda au o distanta mai mica de franare atunci cand ploua.
Zgomotul exterior generat de anvelope este reprezentat grafic prin fronturi de unda: o gradatie cu negru pentru cel mai scazut nivel de zgomot si trei pentru cel mai mare. Scopul marcajului este de a reduce zgomotul traficului pentru comunitati.
Care este avantajul pentru consumator?
Ca si in cazul frigiderelor, masinilor de spalat si altor aparate de uz casnic, eticheta ofera imediat consumatorului o privire de ansamblu – care pneuri consuma mai putin carburant fara a face niciun compromis privind siguranta si zgomotul exterior. Aceasta ii permite o comparare facila a pneurilor si il ajuta sa faca o alegere buna.
Cat de mult poti economisi?Prin alegerea celei mai bune anvelope (A), un consumator poate reduce factura de combustibil cu pana la 9% in comparatie cu produsul cel mai putin performant (G) de pe piata. Iata trei exemple:
•Daca conduci un autoturism obisnuit 25 000 km pe an (10 000 km urban, 15 000 km interurban), aveti posibilitatea sa economisiti combustibil in valoare de 170€ pana la 230€ pe an. Deoarece cele mai performante anvelope costa mai mult (platiti suplimentar cam 240€ – 320€), doar in al doilea an puteti avea economii nete intre 100€ si 140€.
•Daca conduci o masina mare (consum de 10 litri/100km), cu utilizare frecventa (10. 000 km urban si 25. 000 km pe autostrada anual), puteti salva chiar mai mult combustibil: in valoare de 450 € pe an. Desi cele mai performante anvelope costa mai mult (platiti suplimentar cam 240€ – 320€), in primul an veti economisi deja intre 130€ si 210€.
•Daca conduci o duba precum cele folosite de companii pentru livrare si transport care circula 40. 000 km pe an (20. 000 km urban, 20. 000 km interurban), se poate obtine o reducere a costurilor cu combustibilul intre 290€ si 360€ pe an. Cu costuri suplimentare ale anvelopelor de 280€ – 360€, pragul de rentabilitate este deja in cursul primului an de utilizare.
Ce nu pretinde a fi aceasta eticheta?
Eticheta nu este o marca de calitate care sa acopere toate aspectele legate de performanta generala a unui pneu. Ea nu poate inlocui testarea calitatii de catre laboratoare specializate sau informatii furnizate de catre producatori si altii (de exemplu, asociatii de automobilism), care pot utiliza o gama larga de criterii de calitate. In aceasta privinta, este similara cu eticheta de eficienta energetica pentru masinile de spalat rufe, care indica cat de multa energie electrica consuma anual o masina de spalat, dar nu spune nimic despre functiile specifice suplimentare pe care o masina de spalat le-ar putea avea. De exemplu, indicatia M & S (noroi si zapada) nu este parte a etichetei anvelopei si ar trebui sa fie deja marcata pe partea laterala a unui pneu, in conformitate cu conventia internationala. Alti parametri, cum ar fi comportamentul in acvaplanare sau manevrarea in curbe nu au putut fi incluse in sistemul de etichetare din cauza lipsei metodelor de testare standardizate recunoscute.
Cum vor ajunge consumatorii sa cunoasca eticheta?
Incepand cu 1 noiembrie 2012, producatorii si importatorii de anvelope au obligatia de a insoti cu autocolante, etichete si materiale promotionale tehnice toate pneurile produse dupa 1 iulie 2012.
Distribuitorii (de exemplu dealerii de anvelope, atelierele de reparatii auto, comerciantii cu amanuntul) au obligatia de a prezenta aceste informatii la punctele de vanzare intr-o pozitie clar vizibila. Pentru toate pneurile produse inainte de 1 iulie 2012, nu exista o astfel de obligatie: asta inseamna ca pentru o anumita perioada de timp, consumatorii vor gasi in magazine pneuri cu etichete si altele fara. Motivul este de a oferi producatorilor timp pentru a reduce stocul vechi si sa se pregateasca pentru noul sistem de etichetare.
Cum functioneaza sistemul de etichetare si cine pune etichetele?
Ca si in cazul aparatelor de uz casnic unde etichetarea energetica functioneaza deja de peste 15 de ani, sistemul UE de etichetare a pneurilor se bazeaza pe declaratia producatorilor sau importatorilor. Cu toate acestea, statele membre trebuie sa aplice dispozitiile de supraveghere a pietei incluse in legislatia nationala relevanta. Statele sunt obligate sa supravegheze piata, ceea ce include controale de conformitate cu dispozitiile regulamentului de etichetare a pneurilor. De asemenea, autoritatile nationale trebuie sa verifice conformitatea claselor declarate pe eticheta pneurilor cu valorile masurate (pentru eficienta consumului de combustibil, aderenta la teren umed si zgomotul de rulare). Similar cu alte produse, controalele vor fi efectuate exclusiv de catre autoritatile nationale si nu de catre institutii independente.
Exista cerinte minime pentru parametrii pneurilor?
Cerintele minime pentru parametrii pneurilor – cum ar fi rezistenta la rulare, aderenta la suprafata umeda si zgomotul exterior de rulare – sunt determinate in temeiul altui regulament UE, cel privind omologarea de tip pentru siguranta generala a autovehiculelor si a componentelor acestora. Deoarece UE aplica cerinte minime tot mai restrictive, acest lucru inseamna ca unele clase vor fi eliminate. De exemplu, daca ne uitam la eficienta consumului de combustibil urmatoarele clase nu vor mai fi introduse pe piata: clasa G incepand cu 1 noiembrie 2014, anvelopele F de la 1 noiembrie 2018. Pentru alti parametri – aderenta la suprefete umede si zgomotul de rulare – se aplica alt calendar.
Care anvelope intra sub incidenta reglementarii?
Reglementarea se aplica la aproape toate pneurile pentru vehicule pe patru roti (autoturisme, vehicule utilitare usoare si vehiculele comerciale grele de transport pasageri sau marfuri). Reglementarea nu se aplica pneurilor resapate, anvelopelor off-road profesionale, pneurilor de schimb pentru uz temporar, anvelope cu nituri, anvelope utilizate doar pentru curse, pneurilor a caror categorie de viteza este mai mica de 80 km/h, anvelope destinate sa fie montate numai pe vehicule inmatriculate pentru prima data inainte de 1 octombrie 1990 si pneurilor al caror diametru nominal este mai mic de 254 mm sau mai mare de 635 mm.
Cum se incadreaza etichetarea pneurilor in politicile existente ale UE?Cum este de asteptat sa se cumpere de catre consumatori tot mai multe anvelope care economisesc combustibil, consumul de combustibil se va reduce si, prin urmare, se va genera mai putin CO2. Pentru UE in ansamblu, se estimeaza ca economiile de CO2 provenite de la toate tipurile de vehicule vor fi in 2020 de 1,5 milioane de tone pana la 4 milioane de tone pe an. Acest lucru este echivalent cu eliminarea anuala a 0,5 pâna la 1,3 milioane de autoturisme de pe drumurile din UE. Prin urmare, eticheta face parte din strategia UE de dezvoltare durabila. Aceasta va contribui la reducerea amprentei de carbon a transportului rutier si, ca urmare, la atingerea obiectivelor stabilite in ceea ce priveste mobilitatea durabilA.
Cine a hotarat sa introduca eticheta – Comisia Europeana?
Nu. Reglementarea a fost adoptata de catre Parlamentul European si Consiliul UE ca urmare a unei propuneri a Comisiei. Inainte de aceasta, sistemul de etichetare a fost elaborat in cooperare cu toate partile interesate relevante: autoritatile nationale, industrie, ONG-uri de mediu si organizatiile de consumatori.