În urmă cu ceva timp, cînd o consideram doar un om rău, i-am indicat să renunţe la aceeaşi vestimentaţie neagră pe care o purta, cu nişte pantaloni bărbăteşti care-i dau aerul unui travestit. A doua zi am avut satisfacţia s-o văd într-o emisiune TV cu o ţinută feminină, în culori vioaie. Cum a deschis însă gura, mi-am dat seama că greşisem şi că-i dădusem, de fapt, un sfat despre cum să ne păcălească!

Pe blogul său, acest personaj a postat acum un mesaj pentru fostul preşedinte, la pieptul căruia se făcea mică, mică pînă de curînd:

„Acum, Traian Băsescu şi-a dezamăgit electoratul, pentru că este împotriva luptei anticorupţie – o denumeşte apărarea drepturilor omului, adică drepturilor inculpaţilor -, împreună cu PSD. Au acelaşi discurs. Dacă ne uităm pe scena politică, PSD şi Traian Băsescu dau în DNA”.

Ptiu, drace!, mi-am zis, scuipînd în sîn. Cum, adică? Dacă aperi drepturile omului înseamnă că aperi drepturile inculpaţilor? Adică, în viziunea Monicăi Macovei,omul nu este altceva decît, prin definiţie, un inculpat?

Mai citiţi o dată textul postat de Macovei şi veţi observa că nu există nici măcar un cuvînt care să lase dreptul cuiva de a se apăra ori îndoiala că acuzaţiile procurorilor ar putea să nu fie reale. Ca să nu mai spunem de prezumţia de vinovăţie, fără de care Justiţia ar deveni Inchiziţie! Pentru Monica Macovei, omul are o singură valoare: aceea de a fi cobaiul procurorului, jucăria care-l face fericit!

„Anticorupţie” înseamnă pentru Monica Macovei „Anti-Om”. Singurul lucru în care crede este DNA, dat nu ca instituţie a statului, ci ca un fel de minister al urii, ca un instrument cu care poţi să distrugi pe cineva pentru simplul fapt că există. Cine are curiozitatea să-i citească declaraţiile publice poate simplu să constate că femeia aceasta (dacă ar mai fi procuror, ar fi magistrat inamovibil) a sărit mereu la gîtul celor care abia intraseră într-o anchetă. Ea nu avea nevoie de sentinţe, ci de simple bănuieli că un om este vinovat pentru a-i pune ştampila în frunte.

Doamne, ce-ai avut cu noi de ne-ai dat pe cap această povară să fim reprezentaţi în Uniunea Europeană de acest personaj care ne urăşte atît de mult pe toţi şi care a fost în stare să ceară străinilor să-i pedepsească pe cei din ţara sa? Amintiţi-vă acea fotografie de la WC-ul garajului, cînd se bucura că 7,4 milioane de oameni erau înfrînţi. Uitaţi-vă la ea.

Pînă şi Traian Băsescu, creatorul acestei monstruozităţi care este sistemul juridic abuziv, care-şi vede protejaţii intraţi în malaxorul inventat de el, şi-a dat seama ce pericol uriaş este o Justiţie necontrolată care se implică în viaţa politică şi care-şi alege clienţii în funcţie de interesele unor grupuri de Putere. La fel ca şi Elena Udrea, Băsescu a descoperit acum înspăimîntătorul cuvînt „ABUZ” şi încearcă, oricît de puţin credibil ar mai fi, să reacţioneze, dîndu-şi seama că nici el nu va scăpa de efectele creaţiei sale!

Şi, iată, vine acum Monica Macovei să-l tragă de urechi pe Traian Băsescu, tăticul ei spiritual! N-a făcut-o cînd Băsescu a tăiat salariile şi a impozitat pensiile, n-a făcut-o cînd Udrea făcea terenurile de fotbal în pantă sau cînd se drenau banii din Afacerea Microsoft în conturile PDL, ci tocmai acum, cînd, în ceasul de pe urmă, chiar şi Băsescu şi-a dat seama ce consecinţe teribil de cumplite pot avea abuzurile din Justiţie.

Fost procuror comunist, Monica Macovei are în sînge un soi de resentimente faţă de unii oameni, pe care-i vede încătuşaţi şi pentru cele mai nevinovate gînduri. Nu cunosc prea multe din viaţa acestei femei, dar nu am nici o îndoială că ura ei viscerală vine din traume grave, din dezamăgiri concrete, din neputinţa ei de a face faţă problemelor cu care s-a confruntat! Numai aşa se explică de ce urăşte atît de mult oamenii, de ce nu are un strop de compasiune în faţa unor drame omeneşti, fie ele şi ale duşmanilor săi.

Meseria asta de procuror i-a oferit şansa de a urî la maxim şi, dacă legea i-ar mai permite, ar fi în stare, pentru propria satisfacţie, să pună chiar ea cătuşele pe mîinile celor din faţa sa, aşa cum făcea cînd slujea comunismul! Pentru Monica Macovei, ura nu arată ca un sentiment sau ca un resentiment, ci o boală incurabilă, ceva care îi defineşte fiinţa.

Am văzut cu toţii, odată cu copiii noştri, acele filme de desene animate, cu monştri înfricoşători care, după ce distrug totul, vin, la chemarea vrăjitoarelor-stăpîne, şi se gudură la picioarele lor. Aşa arată uneori şi Monica Macovei, care, la un simplu semn, dacă Băsescu ar redeveni Stăpînul inelelor, va fi din nou la picioarele lui, venind iarăşi să ia susţinere de la el, aşa cum a mai făcut:

Am putea spune că Monica Macovei este posedată de ură. Dacă, la vreun miting al partidului său, mulţimea ar striga „URA!”, Monica Macovei ar fi fericită, nu pentru că ar fi ovaţionată, ci pentru că ar crede că oamenii îi apreciază sentimentul pe care-l are faţă de ei!

Ion Spânu