Cu timpul va fi mai ușor”, „timpul le vindecă pe toate” , „în timp o să doară mai puțin”, am auzit în anii care s-au scurs după ce tata a plecat să ne vegheze de sus, din ceruri. Dar timpul nu a ușurat durerea, nici dorul, nici lipsa sa. Timpul n-a vindecat, nu a calmat, nici nu ne-a adus alinare. Doar un citat din Shakespeare pare să se regăsească și în realitatea pe care o trăim eu și mama mea: pentru cei care iubesc, timpul pare o eternitate…
Se împlinesc astăzi 17 ani de când tata nu mai e fizic printre noi și nimic nu a reușit să estompeze iubirea, dorul și dorința de a-l reîntâlni într-o zi… Să pierzi unul din oamenii care te-au plămădit, îngrijit, crescut și educat este extrem de dureros pentru orișicine. Pentru mine știu sigur că a fost, este și va fi cea mai dureroasă pierdere. Am rămas de foarte tânăr stâlpul casei, alinare pentru mama mea, Viorica Cherecheș, căreia îi voi fi veșnic recunoscător pentru modul în care a știut să își poarte cu demnitate durerea, să se asigure că voi simți cât mai puțin lipsa tatălui meu. Chiar dacă nu i-a fost deloc ușor, a ascuns adesea suferința și lacrimile în suflet pentru a încerca să mă îmbărbăteze atunci când dorul lui mă dărâma. Și pentru că timpul a fost necruțător cu tatăl meu, care a lăsat în urmă nu doar o soție și un fiu pe veșnicie îndurerați, mă străduiesc să îi mențin vie memoria, activitatea, să îi îndeplinesc idealurile pe care nu a mai apucat să le vadă îndeplinite. Astfel înțeleg să îi mulțumesc pentru că a știut să îmi fie cel mai bun tată, pentru că și astăzi periodic mă simt copleșit când sunt abordat de oameni care l-au cunoscut, cărora le-a fost sprijin și care astăzi ne oferă alinare prin cuvintele frumoase pe care le rostesc în amintirea sa.
Dorel Cherecheș nu va fi uitat niciodată. Prin prisma faptelor sale din timpul vieții, prin străduința noastră de a-i onora memoria prin activitatea fundației care îi poartă numele. Nu vreau să îmi fie luat în nume de rău, dar îmi doresc să transmit un mesaj și celor care mai au privilegiul de a-i avea alături pe părinți. Spuneți-le cât de des cât de mult îi iubiți, apreciați și respectați! Să le fiți sprijin la anii bătrâneții, să vă bucurați unii de alții pentru că asta este o mare binecuvântare!
În pofida celor 17 ani grei de când tata ne veghează din cer… noi și astăzi îl simțim aproape de noi. Te iubim, tată și ne este foarte dor de tine. Să îți fie somnul lin printre îngeri, Dumnezeu să te odihnească în pace!
Cătălin Cherecheș
