Cine s-a uitat zilele acestea la TV a auzit că Deutsche Welle a măturat cu noi pe jos. Nimeni n-a spus, însă, că autorul acestui articol este mai vechiul nostru client Keno Verseck, vechi profitor al fondurilor Institului Cultural Român (ICR), cel care a scris mizerabil despre România şi în… „Der Spiegel”!
După aceeaşi reţetă, articolul a fost preluat de Hotnews, publicat apoi de „România liberă” şi reluat, în final, de B1 TV, fără ca autorul articolului să fie pomenit, astfel încît opinia publică să înţeleagă că presa din Germania scrie despre situaţia din România, cu toate că textul aparţine unui freelancer care scrie şi el pe unde poate pentru a cîştiga un colţ de pîine.
Articolul lui Keno Verseck de pe site-ul celor de la „Deutsche Welle” are titlul „Romania gone astray” (România a luat-o razna) şi debutează cu o minciună gogonată: „For weeks, Prime Minister Victor Ponta’s government has tried to have suspended President Traian Basescu removed from office, violating laws and rulings by the Constitutional Court as a means to an end” (De mai multe săptămâni, guvernul premierului Victor Ponta încearcă să îl demită pe preşedintele suspendat Traian Băsescu, încălcând astfel legi şi reguli ale CCR pentru a îşi atinge scopul).
Este imposibil ca Keno Verseck să nu fi aflat că Traian Băsescu a fost suspendat de către Parlament, iar la referendumul de demisie participă întreg alectoratul, însă autorul face jocurile acestea oculte pentru a dezinforma cu bună ştiinţă cancelariile occidentale, inducînd ideea că acest act constituţional ar fi organizat de Guvern!
Delirul lui Verseck atinge apogeul cînd vorbeşte despre stenogramele publicate de Parchet, în urma cărora Ponta planifica falsificarea listelor prin declararea a zeci de mii de morţi! Cei care au urmărit dezbaterile televizate ştiu că asupra acestor stenograme planează suspiciuni imense, însă nu a fost niciodată vorba despre un astfel de „genocid” pus la cale de guvern! Dar, iată ce spune acest dement: „On August 10, prosecutors at Romania’s Supreme Court made public transcripts of intercepted phone calls made by ministers and senior officials. The calls showed Ponta’s government was planning to falsify electoral lists on a large scale: tens-of-thousands of people were to be declared dead and expatriate Romanians were to be taken off the lists” (guvernul lui Ponta plănuia să falsifice listele electorale la scară largă: zeci de mii de oameni urmau să fie declaraţi morţi şi românii expatriaţi scoşi de pe liste). E clar că astfel de elucubraţii o pot pune pe jar chiar pe cancelarul Angela Merkel, căci domnia sa nu are de unde să ştie cine este acest autor care bate cîmpii!
Keno Verseck era client ICR încă din 2007!
Ca să-şi demonstreze delirul, Verseck citează trei opinii: ale fostului consilier prezidenţial Peter Eckstein- Kovacs, ale Monicăi Macovei şi, evident, ale fostei sale consiliere, avocata Laura Ştefan! După cum se observă, toţi fac parte din anturajul lui Traian Băsescu!
Cititorii noştri îşi amintesc, desigur, că şi în textul din „Der Spiegel”, Verseck îşi baza alegaţiile tot pe spusele Laurei Ştefan, ca şi cînd, în România, acest personaj ar fi singurul posesor al adevărului, cînd madam nu este altceva decît un ţuţer profesionist al lui Traian Băsescu!
Dar, pentru reamintire, să vedem cine este acest Keno Verseck, care jigneşte România prin delirul său pe unde găseşte o uşă deschisă. Reluăm, în acest sens, o parte din articolul nostru precedent despre acest impostor care îşi permite să vorbească în aceşti termeni despre o ţară membră UE.
Pentru curioşi, iată cum se prezintă Keno Verseck: „jurnalist german, născut în 1967 la Rostock, specializat în domeniul ştiinţelor şi ţărilor est-europene, în special România şi Ungaria. Lucrează pentru radioul şi televiziunea germană şi pentru diferite ziare de limbă română şi germană printre care şi Die Tageszeitung, Der Standard şi Berliner Zeitung”. Rămîne un mister cum poate fi cineva „specializat în domeniul ştiinţelor şi ţărilor est-europene”, însă este interesant că despre amicul nostru german s-a spus acum cîţiva ani că este „fostul corespondent de presă germană la Bucureşti” (Hans-Georg Thönges, în Observatorul cultural, nr. 120 din iunie 2002).
Ne întrebăm, în mod firesc, pe ce bani a stat în România, din moment ce nici azi nu este redactor la vreo publicaţie, ci doar un colaborator în regim freelancer la diverse reviste? De pe site-ul Institutului Cultural Român, aflăm că Keno Verseck a avut statutul de corespondent în Romania al ziarului „Tagesallgemeine Zeitung” între anii 1991-1999! Adică a venit aici cînd avea 24 de ani şi a stat pînă la vîrsta de 32 de ani, rămînînd doar un banal corespondent?
Dar, dacă în Germania n-a reuşit să impresioneze cu talentul său, Keno Verseck a rămas în amintirea celor de la ICR. Astfel, între acţiunile organizate de ICR, întîlnim şi conferinţa „Religie şi societate în România”, organizată între 1 noiembrie – 5 decembrie 2007, în cadrul „Zilelor româneşti la Berlin” (sic!), în colaborare cu Europäische Akademie Berlin. Şi acum ţineţi-vă bine! Moderatorul acestei conferinţe a fost chiar… Keno Verseck, anunţat de ICR că era şi atunci „jurnalist independent”!
La o asemenea manifestare despre România, organizată de ICR, care nu este un ONG oarecare, ci instituţie aflată sub patronajul Preşedinţiei ţării, cu un buget de 15 milioane de euro anual, chiar nu a putut fi invitat măcar un redactor, dacă nu un redactor şef, de la unul din marile cotidiane germane, ci un pîrlit de colaborator ocazional?
Din programul anunţat de ICR, aflăm că această manifestare ce ar fi trebuit să reprezinte România a cuprins: „conferinţe, mese rotunde, recitaluri şi concerte, o amplă expoziţie de fotografie, un festival de film etnografic şi tradiţionalul ”Târg al continentelor”. Pentru toate acestea, au fost aduse din ţară sute de persoane, pentru care s-au cheltuit de la buget mulţi bani. Nu s-au mai găsit nişte crăiţari pentru un moderator mai de Doamne-ajută decît acest Keno Verseck, care, iată, se dovedeşte nu doar nerecunoscător faţă de noi, ci chiar ostil României, din moment ce minte cu neruşinare despre „lovitura de stat” din ţara noastră?
Aşadar, măcar acum sperăm ca Guvernul să înţeleagă că nu mai pot fi tolerate astfel de agresiuni împotriva României, prin care nu numai imaginea ţării este afectată, ci şi interesele sale în comunitatea europeană! Poate că mulţi dintre noi nici nu imaginăm ce s-ar întîmpla dacă un ziarist român de doi bani ar scrie în aceşti termeni despre Germania sau Franţa şi ce război diplomatic s-ar naşte din astfel de acte nesăbuite. Libertatea presei nu include astfel de dezinformări, iar autorităţile din România nu pot tolera la nesfîrşit acţiunile ostile ale unui pîrlit de corespondent pe la ziarele occidentale. Oare, ce face SIE în faţa unui astfel de atac concertat împotriva României? Nu cumva în preocupările sale intră tocmai depistarea persoanelor interesate în distrugerea imaginii ţării şi informarea autorităţilor despre persoanele implicate în astfel de acţiuni?
Ion Spânu
