Traian Băsescu nu se implică în scandalul diplomatic dintre Bucureşti şi Budapesta. Şi aceasta în pofida faptului că preşedintele susţine că este „vioara întâi” în politica externă. Există vreo legătură între indicaţia Budapestei de boicot a referendumului şi tăcerea lui Traian Băsescu?
Înainte de a pleca la summitul de la Bruxelles, Traian Băsescu a fost întrebat de ziarişti ce poziţie are faţă de scandalul diplomatic dintre Bucureşti şi Budapesta şi, mai ales, faţă de ultimele reacţii ale oficialilor maghiari.
Surpriză uriaşă. Iată ce a declarat Băsescu: „Când va avea o reacţie preşedintele Ungariei, voi avea şi eu o reacţie potrivită. Nu puteţi face din preşedinte un politician care răspunde unui ambasador. Sunt alte instituţii care gestionează viaţa de zi cu zi a ambasadorilor din România”.
Doar în aparenţă preşedintele are dreptate. În situaţii în care există dispute minore sau neînţelegeri la nivel de ambasadori sau miniştri de Externe, nu este de competenţa preşedintelui să se pronunţe.
Art. 180 din Constituţie, literă moartă
În cazul de faţă însă – poziţia guvernului de la Budapesta (ministrul de Externe Martonyi: „Ungaria şi-a menţinut o poziţie clară privind eforturile pentru asigurarea autonomiei Ţinutului Secuiesc, în ultimii 22 de ani. Dacă o comunitate pretinde o formă de autonomie în mod democratic, societatea majoritară trebuie să ia în considerare cererea”, sau ameninţările cu măsuri diplomatice) – nu suntem în faţa unor chestiuni minore, ci a unei poziţii guvernamentale.
De ce trebuia să se pronunţe (într-un fel sau altul) Traian Băsescu. În primul rând pentru că este obligat de Constituţie. Art.180 spune: „Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării”. Numai şi numai în baza acestui articol din Legea fundamentală, Traian Băsescu trebuia să se pronunţe. Nu a făcut-o, deci se poate considera că a ignorat Constituţia.
Nici măcar argumentul „rangului” nu se susţine. Preşedintele României nu este pe picior de egalitate cu preşedintele Ungariei. Acesta din urmă este ales de Parlament, deci Ungaria este republică parlamentară, premierul şi guvernul deţinând puterea maximă în stat. Deci exista o echivalenţă de rang în acest caz. (Să nu uităm că, în relaţiile cu Germania, Traian Băsescu „vorbeşte” nu cu preşedintele Germaniei – şi acesta este ales de Parlament -, ci cu şeful guvernului, cancelarul Angela Merkel – n.a.)
Mai trebuie amintit că inclusiv în „celebrul” acord de coabitare dintre preşedinte şi premier se spune că Traian Băsescu „va gestiona politica externă, de securitate, de apărare” etc. Şi de asemenea nu trebuie uitat nici faptul că, în foarte multe luări de cuvânt, Traian Băsescu a susţinut mereu că el este „şeful” pe probleme externe şi că guvernul, aici intră şi MAE, doar execută.
Băsescu, amabil cu Ungaria pentru îndemnul la boicotarea referendumului?
Neimplicarea lui Traian Băsescu în acest scandal a generat deja o serie de ipoteze, una fiind extrem de gravă în ceea ce-l priveşte. Există voci care susţin că preşedintele nu a dat vreo replică, în contrapartidă faţă de serviciile pe care oficialii de la Budapesta i le-au făcut în 2012, când au îndemnat etnicii maghiari din România să nu se prezinte la referendumul din 29 iulie. Dacă doar 50% nu dintre etnicii maghiari, ci dintre votanţii obişnuiţi maghiari ar fi ieşit la urne, s-ar fi înregistrat cvorumul de participare şi Traian Băsescu ar fi fost astăzi, istorie.
Există însă şi alte voci care „merg mai departe” şi acuză un troc: „neparticiparea votanţilor etnicilor maghiari la referendum, contra autonomie”.
Nu comentăm aceste ipoteze care deja circulă în spaţiul public, dar tăcerea lui Traian Băsescu poate fi considerată ca fiind suspectă. (cotidianul.ro)
