Destui au fost cei care s-au temut de acest meci. La fel de adevărat este că mulți au fost și cei care, prin optimismul lor, au prevăzut o victorie fără probleme la o diferență de scor amețitoare. Personal m-am situat undeva pe la mijloc, considerând mai importantă victoria și cele două puncte care să ne ducă la o distanță de șase lungimi față de clujence, indiferent dacă vom câștiga la un gol sau două diferență.
Era de așteptat o dispută echilibrată între două echipe care se cunosc foarte bine, ambele având același obiectiv – podiumul Ligii Naționale. Numai că, vorba înțeleptului Euripide, nimic nu-i contra așteptării, așa că ne putem aștepta la orice.
Atitudinea avută de fetele noastre în startul meciului a fost cheia acestui mare și important succes. Au fost aproape 20 de minute în care și-au sufocat pur și simplu adversarele, năucela de pe chipurile lor dezvăluind nedumerirea și neputința de a riposta în fața iureșului dezlănțuit. Cam năuc ni s-a părut a fi și experimentatul tehnician Gică Covaciu, prima mișcare înțeleaptă fiind solicitarea disperată a unui time out prin minutul 18. Normal, scorul ajunsese 10-2, luând prin surprindere până și tabela de marcaj, care s-a încăpățânat să nu afișeze de câteva ori golurile gazdelor. E un semn de întrebare pentru oricine faptul că o echipă ce a evoluat în grupele Ligii Campionilor în această ediție, a înscris doar două goluri în 20 de minute!
A fost o repriză de pus în ramă, cum se mai spune, încheiată la o diferență de nouă goluri, 17-8. Nimic nu se poate reproșa jocului practicat în primele 30 de minute, echipa funcționând ca un mecanism fin, reglat ireproșabil și ”uns” de mâna unor ”mecanici” destoinici. S-au marcat goluri spectaculoase de pe linia de nouă metri, au ieșit câteva combinații de manual, apărarea a fost perfectă, portarul, pivoții și extremele au fost la înălțime.
E drept că repriza a doua a fost abordată cu o ușoară relaxare, ceea ce a permis clujencelor să reducă din diferență, dar nicio clipă nu s-a pus problema reveniri lor în joc pentru a crea incertitudine în privința învingătoarei. Treptat, după ce vâlvătaia focului de paie s-a potolit, Buceschi și Kovacs și-au permis să trimită toată banca în teren (cu excepția Claudiei Cetățeanu), o decizie care poate că a venit mai repede decât ne-am fi așteptat. Dar, procedând așa, umilința a fost și mai mare pentru orgoliul lui Covaciu, elevele sale reușind doar să micșoreze cu ceva diferența de pe tabelă.
Primit cu binemeritate aplauze de cei 3.000 de băimăreni prezenți în sală, Gică a fost excesiv de nervos pe toată durata partidei. Sincer, îi putem înțelege suferința. Dar nu putem să ne întristăm de suferințele sale, pentru că ne-ar știrbi din bucuria noastră. A primit și un cartonaș galben fiind tare aproape de cel roșu, dar nu era mare belea dacă ar fi fost trimis în tribună, că oricum ajungea înte prieteni și cunoscuți.
Spectacolul a fost total în teren, mai ales pe la mijlocul reprizei a doua, când s-a jucat pe contre, care pe care, fără să se respecte indicațiile tehnicienilor de pe bancă. Spectacol a fost și în tribune, marele maestru Simi Marcovici reușind să câștige detașat duelul cu semenii săi din Cluj. După ani buni, spectatorii au demonstrat că nu și-au uitat rolurile, făcând valuri, scandând numele echipei, apaludând în picioare reușitele și victoria finală. S-a scandat de câteva ori ”Minaur! Minaur!”, nu întâmplător desigur, ci mai degrabă ca o repetiție pentru sezonul viitor, când echipa va fi ”botezată” cu un nume de legendă, mult mai potrivit pentru ceea ce trebuie să (re)devină handbalul băimărean.
Să menționăm prezența în sală a antrenorului emerit Lascăr Pană, cel căruia îi datorăm atâtea amintiri frumoase din vremurile de legendă ale acestei minunate discipline sportive. Nu exagerez deloc dacă spun că se simte, de la meci la meci, atmosfera de odinioară, că oamenii chiar cred că pot retrăi istoria recentă.
Ajutată și de surprizele înregistrate în această etapă (Galați și Ploiești), putem spune că echipa noastră se apropie cu pași repezi de calea regală ce duce spre o mare performanță. Mai sunt doar șase etape, zestrea de puncte este bună, importantă fiind doar știința de a gestiona cum se cuvine acest final de campionat, care, repet, poate fi cel mai frumos din întreaga istorie a clubului.
HCM Baia Mare – U Jolidon Cluj 27-21 (17-8)
Arbitrii: Valentin Calina (Pitești), Claudiu Belean (Tg. Mures)
Aruncari de la 7m: 2-4 (transformate 2-2, au ratat Cartaș și Tivadar
Minute de eliminare: 4-4
Baia Mare: Smedescu (20 de interventii, inclusiv doua aruncari de la 7m), Cetateanu – Buceschi 6 (1 din aruncare de la 7m), Geiger 5, Rudics 4 (1), Ghionea 4, Tatar 3, Pirvut 3, Puiu 1, Negria 1, Dinis, Oltean, Maior Pasca, Tomescu, Dobromir.
Antrenori: Costica Buceschi si Magda Kovacs.
U Jolidon Cluj: Mazareanu (13), Petroczi – Cartas 7 (1), Tivadar 5 (1), Chintoan 3, Dinca 3, Florea 3, Mihai, Laszlo Nan, Stoian, Tetean, Jula, Ani Senocico, Vadineanu.
Antrenor: Gheorghe Covaciu;
Rezultatele etapei a XV-a:
CSM Bucuresti – Oltchim Rm. Valcea 24-32, HCM Roman – SCM Craiova 22-18, HCM Baia Mare – Universitatea Jolidon Cluj 27-21, HC Danubius Galati – HC Dunarea Braila 26-19, CSM Ploiesti – HC Zalau 20-19.
Grigore Ciascai
