FUZIUNE. Conducerea PNL nu mai este dispusă să piardă timpul cu fuziunea încă nefinalizată în aproape jumătate din filialele din teritoriu. Deși anunțaseră că după locale, această procedură se va realiza la nivelul celor 20 de organizații rămase, tandemul Blaga – Gorghiu a ales să amâne tranșarea chestiunii conducerii unice în aceste filiale până la clarificarea negocierilor cu UNPR, PSRO și PND.
Acum după ce au bătut deja palma cu oamenii lui Fenechiu pentru fuziune prin absorbție, cu Mircea Geoană sunt pe punctul de a încheia o înțelegere similară, iar cu progresiștii se înclină spre racolarea resturilor rămase, se poate trece la înglobarea acestora în noile structuri de conducere locale și în impunerea președințiilor unice.
Drept urmare, co-ptreședinții celor 23 de filiale cu fuziunea restantă au fost convocați la discuții pe această temă pentru ziua de marti, la ora 15, susțin surse din cadrul PNL. cei din Modrogan au de armonizat prin noile numiri oe serie de tensiuni și conflicte surde, astfel încât la alegerile parlamentare toată lumea să tragă în aceeași direcție și tabăra pierzătoare să nu facă non-combat. Vechii liberali din teritoriu se tem că cei de la București vor impune mai mulți foști democrat-liberali în fruntea acestor filiale decât reprezentanți din propriile rânduri. De altfel, rezultatele îndreptățesc o aseemenea decizie, de vreme oamenii lui Blaga s-au mobilizat și organizat mai eficient decât cei ai Alinei Gorghiu, dovadă fiind rezultatele obținute: mult mai mulți primari reconfirmați în funcții sau câștigători de mandate, în special în Ardeal.
De altfel, la aproape doi ani de la anunțarea fuziunii PNL- PDL, noua formațiune continuă să se comporte tot ca două partide care trebuie să se așeze pe un singur scaun. Fuziune a fost văzută de la început ca o alianță nenaturală. Cele două partide fuseseră ani de zile în război pe viață și pe moarte, fiecare dorind dispariția celuilalt de pe scena politică pentru a ocupa spațiul de dreapta. Militanții partidelor erau total diferiți ca și profil uman. Totodată, doctrine și discursuri diferite de-a lungul anilor. Cele două partide au avut și poziționări politice pe teme mari diametral opuse, statutul de drept și abordarea economică fiind cele mai bune exemple.
Primele rezultate pozitive, câștigarea de către Klaus Iohannis a cursei prezidențiale, ar fi trebuit să contribuie la întărirea impresiei că mișcarea politică de unificare poate fi un succes. Liderii partidelor, Vasile Blaga și Alina Gorghiu, au căutat să se folosească această percepție, dar fără prea mult succes în fața orgoliilor și jocurilor de culise ale celor două tabere.
A contat și modul în care s-a căutat exploatarea succesului acelui scrutin electoral. comportamentul de atunci al liberalilor a adâncit falia deja existentă, în loc să creeze o punte cu noii colegi de partid. Brandul era al lor, ștampila era la ei, președintele țării provenea din vechiul PNL. Crearea a aparatelor de conducere comune în teritoriu a contribuit la amplificarea tensiunilor. Puterea s-a împărțit după un algoritm făcut pe baza rezultatelor electorale de-a lungul timpului. Cum era și firesc, vechii liberali au câștigat mai multe filiale, conducând numeric în organizațiile locale.
Rezultatul de la locale a inversat însă trendul. Dezavantajați de propria capacitate organizatorică, mult mai slab închegată, vechii liberali simt acum că pierd teren în favoarea celor care până acum fuseseră dezavantajați. Cum însă rezultatele vorbesc de la sine, foștii PDL-iști știu că acum este ultimul moment în care mai pot să își joace atu-ul, dacă vor să conteze în conducerea partidului după alegerile parlamentare. Și vor forța mâna vechilor liberali punând în balanță zestrea adusă de ei la zestrea noului PNL, cu riscul ca la vechile tensiuni să apară altele noi și să pună în pericol scorul la parlamentare. Asta deoarece ambele tabere se gândesc mai mult la cine va urca pe scara ierarhică în conducerea centrală a viitorului partid înainte de a se vedea cu sacii parlamentarelor în caruță.
