E frumoasă viața de golgheter. Restul echipei joacă pentru tine și, dacă mai ai în dotare și o gleznă fină pe lângă abilitatea de a transforma ocaziile în goluri, devii preferatul tribunelor, scrie site-ul dinprovincie.com.
Ești capricios, uneori arțăgos și poate sunt cazuri în care îți abandonezi echipa într-un moment greu, dar totul ți se iartă. În meciul următor îți treci de 3 ori numele pe lista marcatorilor și, surpriză!, suporterii au și uitat de isprava din etapa trecută, când ai fost trimis la vestiare cu mult timp înaintea fluierului de final. Lumea consideră că te-ai revanșat.
Cu timpul, idolii tribunelor s-au transformat în legende ale fotbalului prin ceea ce făceau cu mingea pe teren și prin intermediul poveștilor depănate de către cei mai vârstnici dintre suporteri. Au trecut generații peste generații, dar faima lor a depășit granița timpului.
Din geneza fotbalului băimărean răzbate numele lui Ionel Brenciu, gazetar de meserie. Corespondent al ziarelor din București, Brenciu a devenit în scurt timp idolul publicului prezent la meciurile Clubului Sportiv Baia Mare, echipă înființată în 1921.
Spectatorii l-au iubit. Se duceau să-l vadă la treabă în orice condiții și spuneau despre gazetarul talentat că e capabil să înscrie oricând dorește. Profita de acest aspect și făcea pariuri pe goluri. De cele mai multe ori avea câștig de cauză, dar e la îndemâna tuturor să credem că până și pariurile pierdute îi erau trecute cu vederea primului golgheter iubit de băimăreni.
Din poveștile de altădată reiese că Brenciu era responsabil cu spectacolul din teren. Dădea goluri cu nemiluita și dribla tot ce-i ieșea în cale, așa că își permitea să părăsească suprafața de joc atunci când nu-i convenea ceva anume. Nici arbitrii nu îndrăzneau să-l țină departe de teren pentru mult timp, căci tribunele hrănite cu goluri protestau vehement. Au venit să-și vadă idolul la locul de joacă, așa că nimeni nu putea sta în calea lor, a cetățenilor care susțineau echipa prin diferite mijloace.
Capriciosul Ionel Brenciu a plecat prin vara anului 1922, dar nu înainte de a-i răsplăti pe spectatorii care l-au răsfățat în timpul șederii la Baia Mare cu câte o triplă înscrisă în poarta echipelor din Jibou și Dej.
Poate că azi nu mai sunt printre noi cei care l-au văzut pe Brenciu jucând fotbal. Totuși, e aproape un secol de când Brenciu fura privirile spectatorilor cu câte un dribling reușit sau cu un gol de toată frumusețea. Sigură rămâne mărturisirea nostalgică notată de vreun gazetar atent la spusele spectatorilor băimăreni.
*sursa foto si informatii: George Fazekas – Fotbal baimarean. (www.dinprovincie.com)
