De cel putin 50 de ani, sunt pasionat de fotbal. Am mers la meciuri, am sustinut (si sustin echipa Dinamo), ma consuma nervos meciurile pierdute si ma bucura victoriile echipei nationale sau ale echipelor romanesti in competitii internationale.
Acum, am insa un sentiment de tristete. Performante reduse, incapacitatea echipelor noastre de a mai participa la competitiile continentale, faptul ca jucatorii nostri stau pe banca de rezerve la echipele straine, faptul ca aducem in campionatul national jucatori de mana a doua din diverse tari de pe alte continente, faptul ca cele mai multe cluburi romanesti sunt in insolventa, faptul ca echipele care mai supravietuiesc nu mai sunt sustinute la nivelul municipiilor ci la nivelul comunelor.
In urma cu 10 ani, se castigau, in fiecare an, din transferurile jucatorilor romani in strainatate, 30-40 de milioane de euro. Stiu, veti spune, s-a facut curatenie in fotbal, finantatorii din fotbal au ajuns in inchisoare. Operatia a reusit. S-a dat un exemplu foarte bun. Consecinta? Nimeni nu mai investeste in fotbal. Poate cu exceptia unor primarii de comuna.
Efectul l-am vazut si in meciul recent cu Ungaria. Multa vointa, dar…Semnificativa a fost doar bataia suporterilor dinamovisti cu cei stelisti, la meciul nationalei, de la Budapesta. Eu cred ca ar trebui interzisa televizarea, la noi, a meciurilor din campionatele german, spaniol, italian, francez. Distanta a inceput sa fie prea mare. La insatisfactiile vietii cotidiene, se adauga insatisfactiile milioanelor de suporteri, dezamagiti de calitatea fotbalului din campionat, de prestatia arbitrilor, de faptul ca au ramas mai multi chibiti decat jucatori.
Oamenii politici, „oamenii legii” si oamenii de fotbal” nu au inteles ca oamenii simpli au nevoie de forme de defulare sociala colectiva. „Circul” are numeroase forme de exprimare. Una dintre forme este, fara indoiala, „circul sange pe pereti” (tele-justitia). Orwell a explicat cel mai bine acest mecanism – minutul de ura la televizor.
O alta forma o reprezinta fotbalul – care genereaza forme pozitive de micro- sau macro-solidaritate si defuleaza tensiunile sociale. Incercati sa urmariti cum se desfasoara acest proces, spre exemplu, in Turcia, ocupand intreaga saptamana (meciul, comentariile la servici, pregatirea psihologica pentru meciul urmator, ziarele de fotbal, pariurile). Da, dar acolo, inca se investeste in fotbal.
Este un cerc viciuos. Noi ne indreptam, incet, incet, inapoi spre jocul de oina, la care avem, e adevarat o traditie de peste 600 de ani. Avantajul este ca exista tot mai multi tineri care au bate de baseball, care pot fi folosite si la oina – in timpul liber. Partea proasta este ca nu stiu daca principele Nicolae, dupa ce a fost exmatriculat din Casa Regala, se va mai putea ocupa de federatia nationala de oina – singura din lume, cred.
Salariile „transnationale” pentru fotbalisti s-au cam uniformizat. Cine mai poate plati, in Romania, un impozit de 75% pentru un salariu 100-200 de mii pentru un jucator cu cota ridicata? Nu vreau sa pledez pentru acceptarea banilor negri in fotbal dar ar trebui cautate poate unele facilitati pentru eventualii investitori, inclusiv pentru primariile mari. Daca nu, renuntam la fotbal, asa cum am renuntat la anumite atribute de suveranitate si ne uitam la televizor sa vedem cum decid altii sau cum joaca ei fotbal, avand convingerea ca putem sa ne mentinem conditia fizica band berea Bergenbier, recomandata la meciurile internationale de fotbal.
Deocamdata, pare, deci, ca operatia a reusit. Gica Popescu si colegii sai sunt la inchisoare si, probabil , s-au uitat cu tristete la meciul cu Ungaria. „Pacientul” este in camera de reanimare. Ce sanse are sa revina la viata? Nu stiu. Oricum, le doresc succes lui Anghel Iordanescu si echipei noastre in meciul cu Grecia. Dupa aceea, vor trebui cautate solutii pe termen lung.
Adrian Năstase
