În localitatea Lăpuş (com. Lăpuş, jud. Maramureş), în punctul Podanc a fost descoperită întâmplător, la începutul anilor ’70 o statuetă din bronz turnat. Locul descoperirii, precizat de posesorul piesei, rămâne nesigur, este posibil ca piesa să fi fost găsită la o dată relativ recentă pe teritoriul fostei provincii Dacia Porolissensis, ajungând ulterior în zona Lăpuşului. Statueta din bronz turnat plin (î = 18 cm, î. cap = 2,9 cm, distanţa dintre braţe = 6 cm) este relativ bine conservată, execuţie fină. Are patină de culoare verde-deschis. În partea dreaptă este acoperită cu pete de oxizi corosivi, afectând aici detaliile îmbrăcămintei; degetele palmei drepte şi laba piciorului stâng lipsesc.
Statueta este o reprezentare a zeiţei Minerva cu chiton (pieptul acoperit cu egidă, alcătuită din plăcuţe semicirculare, nu are gorgoneion) şi mantie, ţinând în mâna dreaptă patera ori bufniţa, iar în cealaltă lancea. Capul este uşor orientat spre dreapta, cu privirea înainte, figură clasică, ochii mari. Păr cu cărare la mijloc, acoperind pavilionul urechilor şi prins într-o coadă la spate. Coif de tip attic. La gât, colan gros, cu pandantiv sferic. Chiton lung, drapat, peste care se află himation-ul, traversând în diagonală pieptul şi prins pe fiecare umăr cu un nod, sugerând câte o fibulă. Centrul de greutate al corpului se află pe piciorul drept, întins, celălalt este uşor împins în spate. Deasupra chiton-ului poartă o mantie scurtă (palla), cu un fald lung, bogat, atârnând pe coapsa stângă, atât în faţă, cât şi în spate; pe pântece are un franjure trilobat. Labele picioarelor nu sunt încălţate. Poate fi încadrată tipului Pop III, probabil prototipul îl reprezintă Pallas Giustiniani (sec. V a. Chr.). Poate fi comparată cu o mai veche descoperire întâmplătoare de la Cluj, databilă în epoca Antoninilor (98 -192 p. Chr.) şi inferioară ca execuţie. Originalul se află într-o colecţie particulară, piesa de faţă fiind o copie.
Zeiţa Minerva este una dintre cele mai mari divinităţi din mitologia romană, ea făcând parte din Triada Capitolină alături de Jupiter şi Juno. Minerva era zeiţa înţelepciunii, a artelor şi meşteşugurilor, fiind atât protectoarea femeilor pe care le înzestra cu îndemânare la cusut, ţesut sau tors, dar şi a bărbaţilor pe care îi proteja în războaie, înzestrându-i cu viclenie, prudenţă, curaj şi perseverenţă pentru a-şi însuşi victoria.
Bibliografie: Al. Matei, I. Stanciu, Vestigii din epoca romană (sec. II-IV p. Chr.) în spaţiul nord-vestic al României, Zalău – Cluj-Napoca, 2000, p. 61-62, nr. 80/(150), pl. 345.
