De ce îți este frică, de aia nu scapi, spune înțelepciunea populară. Și lui Anton Rohian i-a fost frică de schimbarea din funcție, dar până la urmă ea s-a produs. Poate că după prima tentativă tehnocrată eșuată s-a speriat mai tare, apoi s-a împăcat cu gândul că funcția de prefect n-are contract cu veșnicia.

Resemnat la aflarea veștii, Rohian a vorbit ca un înțelept – până la urmă trebuia să vină și ziua asta. Se vede că statul mai mult prin apropierea lui Tedi Ardelean a lăsat urme benefice asupra inginerului Rohian. Probabil că acum regretă că și-a irosit timpul în compania unor personaje minore sub toate aspectele, de la care n-a avut prea multe de învățat.

Se spune că Anton Rohian a stat enervant de mult prin Ucraina, încercând să-și asigure viitorul după ce nu va mai fi prefect, dar acum sigur a ajuns la concluzia că, de fapt, a insistat degeaba. Schimbarea tot pe nepregătite l-a prins, postul vizat, cel de consul în țara vecină și niciodată prietenă, rămâne doar o himeră. Și, de regulă, după himere nu trebuie alergat.

Dacă i-ar fi spus cineva să se uite printr-un album cu sculpturile lui Dimitrie Paciurea, ar fi priceput cum stă treaba cu himerele. Unde mai pui că ar fi făcut încă un pas spre devenirea intelectuală, o altă himeră a finalului de mandat. Oricum, rămân lăudabile intențiile sale de a se apropia de artă și artiști, chiar dacă rezultatele nu prea se zăresc. A, nu, era să uit, în timpul mandatului a devenit (co)autor de carte, e drept, una despre prefecții județului, dar până la urmă, vorba lui Arghezi, îi rămâne numele adunat pe-o copertă, ceea ce nu-i puțin lucru. Ba mă încumet să spun că doar asta va rămâne consemnat din timpul domniei sale. Altceva, hm, nu prea cred.

Rohian n-a fost un prefect rău sau bun, adică n-a ieșit din linia mediocrității trasată , conservată și consolidată de înaintașii săi. Până la urmă,  funcția ca atare este mai mult decorativă, cu atribuții importante doar în fișa postului, că în realitate lucrurile stau exact pe dos. Rămâne titlul pompos de primul om al județului sau și mai și, reprezentantul Guvernului în teritoriu, cică. Aiurea, instituțiile sunt în subordinea ministerelor sau agențiilor, așa că pe șefii din teritoriu îi doare la bască de prefect. Singurul lucru pe care îl poate face prefectul este să-i sprijine (sau să-i sape) pe cei care aspiră la posturile din deconcentrate. Asta dacă încape de flămânzii locali din fruntea partidelor parlamentare.

Dacă peste noapte s-ar lua decizia înțeleaptă de a se renunța la instituție, în afara angajaților din birourile spațioase , care taie de zor frunze la câini, nimeni n-ar fi afectat de dispariția ei. Așa că… dă-i, Doamne, gândul cel bun premierului tehnocrat, să facă și el un lucru util pentru țară, că după ce revin politicienii la butoanele guvernării, gata, chiar putem vorbi despre veșnicia instituției inutile.

Greu de spus dacă în acest moment s-a încheiat cariera politică a lui Anton Rohian. Am fi tentați să spunem da, dar cu siguranță va încerca să rămână pe aproape, gândind că ar mai avea ceva de spus și făcut. Pentru oameni, evident, că la el nici vorbă să se gândească. Rohian este de multă vreme în politică, poposind prin tabăra agrarienilor, apoi pe la Alianța pentru România, foarte puțin pe la liberali și, în cele din urmă, definitiv la social-democrați, după cum declara la venirea în PSD.

S-a spus despre el că ar fi făcut parte din cunoscutul Grup de la Rustic, alături de colegii săi, actualii deputați Călin Matei și Gheorghe Șimon. Grupul respectiv era de fapt una din multele fracțiuni care se luptau între ele pentru acapararea puterii în PSD, pe vremea când filiala a fost condusă de regretatul Liviu Doru Bindea, Liviu Bechiș sau Ioan Buda. Rohian a căzut mereu în picioare, ajutându-l probabil atitudinea sa împăciuitoare, calculată, dispusă la compromisuri pentru ca treburile să se rezolve.

Din grupul celor trei pomeniți, Rohian a prins ultimul funcția de prefect, dar pleacă primul, ceilalți doi, Șimon și Matei rămân pe baricade cel puțin până în toamnă. Și au șanse mari să fie desemnați candidați pentru un nou mandat, dacă Liviu Dragnea rămâne pe actuala poziție. Aici ar fi loc și pentru Rohian, dar nu-i va fi ușor să prindă un loc eligibil în actuala conjunctură, însă situația se poate schimba în favoarea lui. Să nu ne facem griji pentru el, oricum dragul și scumpul lui partid nu-l va lăsa pe drumuri. Sau, cine știe, poate că iese la pensie și se apucă serios de lectură, că vorba cronicarului, nu e alta mai frumoasă și de folos în toată viața omului zăbavă decât cititul cărților. Asta pentru că de mai multe ori a spus cât de invidios e pe cultura și cunoașterea lui Tedi Ardelean.

Despre Sebastian Lupuț, cel care a fost numit prefect în locul lui Rohian, nu știu aproape nimic. Cel mai important mi se pare faptul că premierul Cioloș a apelat la un om din afara politicului. Ceea ce e un prim pas spre depolitizarea instituțiilor publice, în frunte cu prefecturile. Să sperăm că vor urma și alții.

Grigore Ciascai