În eleganta Sală Voievodală, la Hanul lui Manuc, Revista Contemporanul şi Editura Contemporanul au organizat o lansare-eveniment a romanelor Jocul şi fuga şi Singura cale, Ediţia a II-a, volume care fac parte din anunţata trilogie a stalinismului.

În prezenţa unei asistenţe numeroase, despre opera şi viaţa lui Nicolae Breban au vorbit acad. Răzvan Teodorescu, acad. Eugen Simion, Bogdan Creţu şi Nawaf Salameh. Lansarea a fost moderată de Aura Christi.

Preşedintele Fundaţiei Alexandrion, care a iniţiat Premiile naţionale Constantin Brâncoveanu şi a sprijinit – sub egida Premiilor – apariţia romanului Jocul şi fuga, a afirmat, la un moment dat, că dacă nu e identitate românească, nimic nu e, şi s-a angajat să sprijine, în continuare, valorile de vârf ale României.

În acest roman inedit, romancierul Breban analizează cele două dictaturi, puse faţă în faţă: dictatura comunistă şi cea legionară. Lectorul se confruntă cu o realitate dramatică, o realitate abisală, având privilegiul să citească un fals roman poliţist, un mare roman politic, scris parcă în continuarea Buneivestiri şi a unui alt roman de anvergură, publicat acum câţiva ani şi dedicat aceleiaşi teme – stalinismul – Singura cale. 

E un veritabil spectacol stilistic, literar, uman, de o densitate admirabilă, pus în scenă pentru a apropia lectorul de anii sălbatici, în care România s-a aflat sub ocupaţia Imperiului Sovietic. Un roman care abordează Mitul Politic, Mitul Puterii, Mitul Locului. Scris de o mână care instinctiv ştie totul despre omul din om, la mijloc e istoria unei organizaţii, construite în joacă de nişte puşti genialoizi, care încearcă să preia de la singura mişcare autohtonă ideologia vehiculată în perioada interbelică până să se ajungă la partea inacceptabilă, adică cea criminală, şi fac eforturi s-o pună în pagina actualităţii romaneşti într-un regim sălbatic, într-o seamă de condiţii istorice şi sociale, în care omul este considerat abuziv, ca să nu zicem monstruos, altceva decât este.