Când Domnul Iisus Hristos a chemat la treapta apostoliei pe cei 12 ucenici, a cunoscut sufletul fiecăruia. A ştiut pe cel cu firea vulcanică, a cunoscut pe cel şovăielnic, dar şi gândurile ascunse ale celui care-L va vinde. A întrezărit ce era în sufletul lui Petru, al lui Toma sau al lui Iuda Iscarioteanul.
În mai multe rânduri, Domnul Hristos S-a rugat pentru ucenici, pentru întărirea lor în credinţă. Chemarea la apostat a ucenicilor a fost, în primul rând, un act de smerenie şi de devotament. Aşa a fost şi cu Matei-Levi, vameşul din Evanghelia de astăzi. Numele său înseamnă: Levi – leu, iar Matei – dăruit de Dumnezeu.
Matei era vameş, iar iudeii îi urau pe vameşi deoarece aceştia erau în slujba ocupanţilor romani, dar şi din cauza multor abuzuri. În concepţia celor de atunci vameşul era cel mai concret exemplu de păcătoşenie şi ipocrizie. Acestui om blamat, Domnul Hristos îi spune: „Vino după Mine!” Matei L-a urmat şi din vameş hulit a devenit apostol mântuit. (Pr. D. Păduraru)