”În zilele acelea, a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia în pustia Iudeii, Spunând: Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor. El este acela despre care a zis proorocul Isaia: „Glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui”. Iar Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă, şi cingătoare de piele împrejurul mijlocului, iar hrana era lăcuste şi miere sălbatică. Atunci a ieşit la el Ierusalimul şi toată Iudeea şi toată împrejurimea Iordanului. Şi erau botezaţi de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. Dar văzând Ioan pe mulţi din farisei şi saduchei venind la botez, le-a zis: Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie? Faceţi deci roadă, vrednică de pocăinţă, Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: Părinte avem pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam. Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc”. (Matei 3, 1-11)
Pericopa evanghelică ne aduce mărturie despre activitatea Sfântului Ioan Botezătorul. Este ajunul Bobotezei, adică acea zi care precede marele praznic al Botezului Domnului Iisus Hristos. Este o zi de post şi de rugăciune, aşa cum şi Ioan Botezătorul s-a pregătit pentru a primi pe Mântuitorul.
Prin post şi rugăciune ne pregătim şi noi să vedem pe Domnul Hristos venind la Iordan şi plecându-Şi capul sub mâna Înaintemergătorului Ioan. Acest eveniment a avut loc când Mântuitorul avea vârsta de 30 de ani, adică vârsta maturităţii depline.
Predica lui Ioan pregătea sufletele celor de atunci pentru activitatea Domnului Hristos. Toţi erau îndemnaţi să-şi schimbe viaţa în bine. Sărbătoarea Bobotezei se mai numeşte şi a Teofaniei, adică a Arătării Domnului.
Astăzi şi mâine se săvârşeşte în biserici Sfinţirea apei sau Agheasma Mare. Apele iau chipul sfinţeniei din sfinţenia lui Dumnezeu. Universul întreg la glasul lui Dumnezeu-Creatorul se sfinţeşte şi se înveşniceşte. (Pr. D. Păduraru)
