”Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia. Vindeţi averile voastre şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuţinată în ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie nu o strică. Căci unde este comoara voastră, acolo este inima voastră. Să fie mijloacele voastre încinse şi făcliile voastre aprinse. Şi voi fiţi asemenea oamenilor care aşteaptă pe stăpânul lor când se întoarce de la nuntă, ca, venind, şi bătând, îndată să-i deschidă. Fericite sunt slugile acelea pe care, venind, stăpânul le va afla priveghind. Adevărat zic vouă că se va încinge şi le va pune la masă şi, apropiindu-se le va sluji. Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia, şi le va găsi aşa, fericite sunt acelea. Iar aceasta să ştiţi că, de ar şti stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa. Deci şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni”. (Luca 12, 32-40)

Ne spune Domnul Iisus Hristos că înainte de toate Dumnezeu este bun. Spre bunătatea divină nădăjduim şi noi cei care suntem în căutarea mântuirii. Domnul Hristos este bun, învăţăturile Sale sunt înălţătoare şi dătătoare de viaţă. Toţi cei care au urmat în această viaţă toate cele poruncite de Domnul Hristos au ajuns mărturisitori şi au devenit locuitori ai Raiului.
Ne atrage atenţia Mântuitorul: „Unde vă este comoara, acolo va fi şi inima voastră”. Dacă Domnul Hristos este comoara cea mai de preţ a unui creştin, spre El îi va tinde şi inima. Cel care iubeşte pe Dumnezeu toate le face cu gândul la Dumnezeu.
Când postim, când ne împărtăşim, când ne rugăm, toate acestea sunt pentru sufletul nostru, dar şi semne ale lucrării lui Dumnezeu în viaţa noastră. Nu am posti, nu ne-am ruga, nu ne-am împărtăşi, dacă nu L-am iubi pe Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur aşa ne învaţă: „Fii întotdeauna cu Dumnezeu dacă vrei ca Dumnezeu să fie întotdeauna cu tine”. (Pr. D. Păduraru)