”Nu crezi tu că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl este întru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatăl – Care rămâne întru Mine – face lucrările Lui. Credeţi Mie că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl întru Mine, iar de nu, credeţi-Mă pentru lucrările acestea. Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl. Şi orice veţi cere întru numele Meu, aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul. Dacă veţi cere ceva în numele Meu, Eu voi face. De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac, Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi! Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi. Încă puţin timp şi lumea nu Mă va mai vedea; voi însă Mă veţi vedea, pentru că Eu sunt viu şi voi veţi fi vii. În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt întru Tatăl Meu şi voi în Mine şi Eu în voi. Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui”. (Ioan 14, 10-21)
Domnul Iisus Hristos ne spune: „Cine Mă iubeşte păzeşte cuvintele Mele“. Şi ne întrebăm – oare iubim cu adevărat pe Mântuitorul? Dacă ne cercetăm viaţa şi conştiinţa, cu siguranţă vom afla răspunsul la această întrebare.
De altfel, acum, între Înălţarea la cer şi Pogorârea Sfântului Duh, timpul are o altă dimensiune. Este timpul emoţionantei aşteptări, al smereniei şi al dreptei încurajări. Promisiunea Domnului Hristos către Sfinţii Săi Apostoli a fost că Tatăl va trimite un alt Mângâietor, pe Sfântul Duh.
După cum vedem din Sfintele Evanghelii, ucenicii erau în toată vremea în Templu, rugându-se, citind psalmi şi lăudându-L pe Dumnezeu. Apostolii s-au întărit cu promisiunea pe care le-a făcut-o Mântuitorul: „Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte“.
Sfântul Vasile cel Mare aşa ne învaţă: „Dacă iei aminte la tine însuţi, nu mai ai nevoie să descoperi pe Creator în celelalte creaturi; vei contempla în tine însuţi, ca într-un microcosmos“. (Pr. Dumitru Păduraru)
