Şi când s-au împlinit zilele curăţirii lor, după legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca să-L pună înaintea Domnului. Precum este scris în Legea Domnului, că orice întâi-născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului. Şi să dea jertfă, precum s-a zis în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel. Şi iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui. Şi lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului. Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii, el L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel. Iar Iosif şi mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc. Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi. Şi era şi Ana proorociţa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer, ajunsă la adânci bătrâneţe şi care trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria sa. Şi ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim. După ce au săvârşit toate, s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret. Iar Copilul creştea şi Se întărea cu duhul, umplându-Se de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era asupra Lui. (Luca 2, 22-40)
***
Sfântul Evanghelist Luca ne-a lăsat mărturie despre unul din momentele deosebite din viaţa Domnului Iisus Hristos, şi anume aducerea şi închinarea la Templu. Evanghelia de astăzi este asemeni unei cronici unde s-a consemnat despre locurile şi personajele implicate.
Ierusalimul şi-a deschis porţile cele sfinte ale Templului pentru a primi pe Domnul Învierii, păcii şi binecuvântării. În Templul din Ierusalim, Pruncul Sfânt a fost ţinut pe braţe de Dreptul Simeon – cel vechi de zile, care fiind un om drept şi temător de Dumnezeu aştepta mângâierea poporului ales.
Simeon a rostit rugăciunea „Acum slobozeşte“, dar şi o profeţie care viza persoana Sfintei Fecioare Maria, şi anume că prin sufletul ei va trece sabie – adică vor veni timpuri în care va fi contestată calitatea ei de Născătoare de Dumnezeu.
Tot în templu era şi prorociţa Ana, care aştepta şi ea mântuirea şi care s-a bucurat la vederea Mântuitorului. Să zicem şi noi astăzi: „Acum slobozeşte-ne în pace, Preabunule Stăpâne!“ (Pr. Dumitru Păduraru).
