Domnul Iisus Hristos împreună cu ucenicii Săi erau într-o corabie, o barcă pescărească ceva mai mare, aşa cum putem vedea şi astăzi în zonele piscicole de la noi din ţară. Din senin s-a stârnit o mare furtună, iar vântul puternic a format valuri mari, care aproape acopereau corabia. Ucenicii se căzneau să scape din furtună şi să ajungă cu bine la mal.
Apostolii erau pescari încercaţi, în mai multe rânduri au fost nevoiţi să treacă prin momente asemănătoare. Acum însă situaţia părea fără ieşire. Au început să strige la Învăţătorul lor: „Doamne, mântuieşte-ne, că pierim!” El era singura lor scăpare!
Ca şi cum nu vedea ce se întâmplă în jur, Domnul Hristos i-a mustrat: „De ce vă este frică, puţin credincioşilor?”. Erau vulnerabili, pentru că nu aveau încă o credinţă puternică.
Furtuna din sufletele noastre ne îndeamnă să strigăm: „Doamne, miluieşte-ne!”. Sfântul Vasile cel Mare aşa ne învaţă, „să nu trecem cu vederea cele sperate, de grija celor prezente”. (Pr. D. Păduraru)