”Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta, Ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultate. Deci nu vă asemănaţi lor, că ştie Tatăl vostru de cele ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să cereţi voi de la El. Deci voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi; Şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!” (Matei 6, 1-13)
Domnul Iisus Hristos ne atrage atenţia că un creştin trebuie să fie un om discret. Chiar se spune: cea mai mare calitate a omului discret este să ştie să-şi ascundă discreţia. Cu discreţie să facem milostenie, să postim şi să ne trăim credinţa.
În Predica de pe munte a Domnului Hristos, toate învăţăturile sunt directe şi rostite cu autoritatea unui părinte-învăţător. Oare cine ne-ar fi putut învăţa mai bine cum să ne rugăm, cum să facem milostenia şi cum să postim, dacă nu Fiul lui Dumnezeu?
Milostenia să fie făcută într-ascuns – şi Tatăl ceresc ne va răsplăti. Rugăciunea să nu fie o înşiruire de vorbe goale şi nici făcută de complezenţă – şi Dumnezeu Tatăl o va asculta. Postul să nu fie doar un gest de imagine şi nici ostentativ – şi Milostivul Dumnezeu ne va vedea toată osteneala.
Sfântul Ioan Gură de Aur ne învaţă aşa: „Socoteşte milostenia nu ca pe o cheltuială, ci ca un venit; nu ca o pierdere, ci ca un câştig; căci tu, prin ea, dobândeşti mai mult decât ai dat“. (Pr. Dumitru Păduraru)
