”Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi. Daţi şi se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf, căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura. Şi le-a spus şi pildă: Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum poţi să zici fratelui tău: Frate, lasă să scot paiul din ochiul tău, nevăzând bârna care este în ochiul tău? Făţarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. Căci nu este pom bun care să facă roade rele şi, iarăşi, nici pom rău care să facă roade bune. Căci fiecare pom se cunoaşte după roadele lui. Că nu se adună smochine din mărăcini şi nici nu se culeg struguri din spini. Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune, pe când omul rău, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele. Căci din prisosul inimii grăieşte gura lui”. (Luca 6, 37-45)

Pentru un creştin cuvintele Domnului Iisus Hristos au valoarea şi importanţa unor legi. Ele sunt imperative: trebuie să facem aşa, şi nu altfel. Poruncile Sale sunt simple, directe şi pe înţelesul tuturor: nu judeca, pentru a nu fi judecat; nu osândi, ca să nu fii osândit; iartă şi vei fi iertat; dă şi ţi se va da.

Dacă am pune în aplicare cele spuse de Domnul Hristos, cu siguranţă nu ar mai fi atâta ură şi atâtea neînţelegeri. Învăţăturile Mântuitorului trebuie înţelese, însuşite şi aplicate de fiecare în parte. Oare de ce vedem doar paiul din ochiul fratelui, iar bârna din ochiul nostru nu?

Avem tendinţa de a spune: „Eu sunt bun – răul este în ceilalţi!“ Un dram de smerenie nu dăunează nimănui. Dacă toată lumea ar fi rea, nu mă opreşte nimeni să fiu eu bun, drept şi cinstit.

Un creştin se raportează la învăţătura Mântuitorului în toate momentele vieţii sale. Doar El a acceptat Să se jertfească, să fie batjocorit şi să fie răstignit pentru noi şi pentru mântuirea sufletelor noastre. (Pr. Dumitru Păduraru)