”Şi cine va sminti pe unul din aceştia mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară şi să fie aruncat în mare. Şi de te sminteşte mâna ta, tai-o că mai bine îţi este să intri ciung în viaţă, decât, amândouă mâinile având, să te duci în gheena, în focul cel nestins. Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Şi de te sminteşte piciorul tău, taie-l, că mai bine îţi este ţie să intri fără un picior în viaţă, decât având amândouă picioarele să fii azvârlit în gheena, în focul cel nestins, unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Şi de te sminteşte ochiul tău, scoate-l, că mai bine îţi este ţie cu un singur ochi în împărăţia lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului. Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Căci fiecare (om) va fi sărat cu foc, după cum orice jertfă va fi sărată cu sare. Bună este sarea; dacă însă sarea îşi pierde puterea, cu ce o veţi drege? Aveţi sare întru voi şi trăiţi în pace unii cu alţii. Şi sculându-Se de acolo, a venit în hotarele Iudeii, de cealaltă parte a Iordanului, şi mulţimile s-au adunat iarăşi la El şi iarăşi le învăţa, după cum obişnuia. Şi apropiindu-se fariseii, Îl întrebau, ispitindu-L, dacă este îngăduit unui bărbat să-şi lase femeia.” (Marcu 9, 42-50 / 10, 1-2)
În pericopa evanghelică de astăzi, Domnul Iisus Hristos ne vorbeşte despre ispite şi despre pericolele care ne împing la săvârşirea păcatelor. Sunt trei feluri de tentaţii: cele care vin din partea mâinilor, din partea picioarelor şi cele ce vin din partea ochilor.
Astfel, mâinile ne pot îndemna să facem lucruri nefolositoare pentru viaţa aceasta, picioarele ne pot duce în locuri unde nu se cade să fie un fiu ascultător al lui Dumnezeu, iar ochii pot capta imagini care ne distrag atenţia de la ceea ce trebuie să fie o viaţă virtuoasă.
De obicei tentaţiile le întâlnim sub forma unor lucruri nevinovate, accesibile, chiar aparent folositoare. Însă nu trebuie să uităm ce ne spune Domnul Iisus Hristos: mai bine este să fii ciung, sau şchiop, sau orb, decât să fii veşnic în locul unde viermele nu moare şi focul nu se stinge, adică în iad.
Sfântul Ioan Gură de Aur aşa ne învaţă: „Toţi cei care îşi amintesc de iad nu vor ajunge acolo, iar cei care uită de iad nu vor scăpa de el”. (Pr. D. Păduraru)
