Domnul Iisus Hristos a vorbit despre lume, despre sămânţa cea bună, despre fiii împărăţiei şi despre fiii celui rău, despre seceriş şi despre sfârşitul lumii. Am putea spune că în câteva cuvinte a fost făcută o istorie a întregului neam omenesc.
Miezul parabolei este legat de rodire şi de roade. După cum va fi rodul seminţelor, aşa şi oamenii vor fi deosebiţi. Astfel, cei ce au lucrat binele şi adevărul sunt numiţi fiii Împărăţiei, adică urmaşi ai Domnului Hristos. În schimb, cei ce au lucrat doar răul, cei negri la suflet asemenea neghinei, sunt numiţi fiii celui rău.
Conform planului dumnezeiesc, într-o zi va veni vremea secerişului, a adunării roadelor. Atunci, la vremea secerişului, sfinţii îngeri vor da mărturie despre viaţa şi faptele fiecăruia. Dacă sfârşitul ar fi acum, sufletul tău unde va merge? Va fi aflat curat asemenea grâului sau va fi aflat întunecat asemeni neghinei?
Să ne întrebăm sincer! Înainte să ne cerceteze Dumnezeu, să ne cercetăm singuri conştiinţa! (Pr. D. Păduraru)