”Şi au venit la El saducheii care zic că nu este înviere şi-L întrebau zicând: Învăţătorule, Moise ne-a lăsat scris, că de va muri fratele cuiva şi va lăsa femeia fără copil, să ia fratele său pe femeia lui şi să ridice urmaş fratelui. Şi erau şapte fraţi. Şi cel dintâi şi-a luat femeie, dar, murind, n-a lăsat urmaş. Şi a luat-o pe ea al doilea, şi a murit, nelăsând urmaş. Tot aşa şi al treilea. Şi au luat-o toţi şapte şi n-au lăsat urmaş. În urma tuturor a murit şi femeia. La înviere, când vor învia, a căruia dintre ei va fi femeia? Căci toţi şapte au avut-o de soţie. Şi le-a zis Iisus: Oare nu pentru aceasta rătăciţi, neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? Căci, când vor învia din morţi, nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca îngerii din ceruri. Iar despre morţi că vor învia, n-aţi citit, oare, în cartea lui Moise, când i-a vorbit Dumnezeu din rug, zicând: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov”? Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci a celor vii. Mult rătăciţi.” (Marcu 12, 18-27)
Domnul Iisus Hristos ne vorbeşte astăzi despre înviere. Saducheii nu puteau crede în realitatea învierii. Ce logică are învierea şi cum vor fi oamenii la înviere? Aceste întrebări puneau minţile saducheilor la grele încercări.
Sinceri să fim, şi noi ne cam poticnim! Spre deosebire de saduchei, noi avem nezdruncinata mărturie a Învierii Domnului Hristos. Din perspectiva învierii, fiecare creştin trebuie să adauge ani anilor.
Dacă toate s-ar termina aici, ce sens ar mai fi avut jertfa de pe Golgota a Mântuitorului? De ce a trebuit să se arate ucenicilor şi să-i întărească de realitatea învierii? Pentru bucuria învierii, noi ne plecăm genunchii în rugăciune, ne întărim sufleteşte prin post şi spovedanie, nădăjduim la mântuire prin Împărtăşanie.
Să folosim zilele care ne-au mai rămas din această viaţă pentru a putea moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Sfântul Vasile cel Mare aşa ne învaţă: „De ai primit a fi creştin, sârguieşte-te să te faci asemenea cu Dumnezeu! Îmbracă-te în Hristos!“ (Pr. Dumitru Păduraru)
