Suntem îndemnaţi de cuvintele Domnului Iisus Hristos să fim cu luare aminte la lucrurile esenţiale ale vieţii noastre. Avem obligaţia să fim urmaşi vrednici ai Domnului Hristos. Mântuitorul ne atenţionează şi asupra vieţii păcătoase pe care o ducem. Urmarea păcatelor este moartea.
Noi spunem că unii fraţi de-ai noştri, din cauza multor păcate, au murit din punct de vedere moral. Un om păcătos devine neglijent cu viaţa sa, cu familia sa, cu tot ceea ce este în jurul său. Totul trebuie să conveargă spre el, spre păcatele sale, spre poftele sale.
Ne-am întrebat vreodată câţi copii suferă din cauza vieţii păcătoase a părinţilor? Oare câte mame şi taţi varsă lacrimi văzându-şi copiii prinşi în mrejele păcatelor? Oare câţi bătrâni oftează privind la viaţa păcătoasă şi indiferentă a celor ce le-au dat viaţă?
Păcatul nu este o alternativă a vieţii, ci o mare umbră ce se întinde asupra chipului lui Dumnezeu din noi. Păcatul este răul sufletului şi sufletul răului. (Pr. D. Păduraru)