”Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi venirea Fiului Omului. Căci precum în zilele acelea dinainte de potop, oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, şi n-au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, la fel va fi şi venirea Fiului Omului. Atunci, din doi care vor fi în ţarină, unul se va lua şi altul se va lăsa. Din două care vor măcina la moară, una se va lua şi alta se va lăsa. Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru. Aceea cunoaşteţi, că de-ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar priveghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa. De aceea şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni. Cine, oare, este sluga credincioasă şi înţeleaptă pe care a pus-o stăpânul peste slugile sale, ca să le dea hrană la timp? Fericită este sluga aceea, pe care venind stăpânul său, o va afla făcând aşa. Adevărat zic vouă că peste toate avuţiile sale o va pune. Iar dacă acea slugă, rea fiind, va zice în inima sa: Stăpânul meu întârzie, şi va începe să bată pe cei ce slujesc împreună cu el, să mănânce şi să bea cu beţivii, veni-va stăpânul slugii aceleia în ziua când nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l cunoaşte, şi o va tăia din dregătorie şi partea ei o va pune cu făţarnicii. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor”. (Matei 24, 36-51)
Sărbătorile dedicate vieţii şi activităţii Domnului Iisus Hristos ne întăresc sufleteşte, dar ne descoperă şi dragostea părintească a Mântuitorului pentru lume. Textele Evangheliilor, ce se citesc în această săptămână, ne transmit următorul îndemn – să devenim şi noi martori ai pătimirilor şi Învierii Fiului lui Dumnezeu.
Mulţi credincioşi s-au spovedit şi s-au împărtăşit cu Trupul şi Sângele Mântuitorului. Au făcut acest lucru privind spre Învierea Domnului Hristos şi din dorinţa de a ajunge la desăvârşire şi la sfinţenie. Unii se vor întoarce la aceleaşi păcate. Aceasta se întâmplă deoarece nu au statornicie în lucrurile duhovniceşti. Ei ar dori să fie altfel, însă nu se pot hotărî să rămână pe drumul cel bun.
Se apropie jertfa Domnului Iisus Hristos. Oare noi cu cine ne vom asemăna? Celor care au mărturisit „Osana, bine este cuvântat Cel ce vine în numele Domnului” sau ne vom asemăna celor care au îndrăznit să strige: „Ia-L, Ia-L şi răstigneşte-L?” (Pr. D. Păduraru)
