Cum este să ai urechi şi să nu auzi? Nu ne referim la cei cu deficienţe de auz, ci la cei care pot asculta, însă nu aud şi nu pot lua aminte. Urechile, ca şi ochii, gura, mâinile şi picioarele, sunt lăsate de Dumnezeu spre plinirea şi împlinirea noastră fizică şi spirituală.
La botez am fost unşi cu Sfântul Mir şi am plecat în viaţă cu binecuvântarea şi sub ocrotirea lui Dumnezeu. Însă fiind sub grijile vieţii şi împovăraţi de multe ispite, ajungem să ne depărtăm de Dumnezeu.
Urechile nu mai aud cuvintele Domnului Hristos şi parcă avem tot mai puţin timp pentru acest lucru. Gura demult nu a mai rostit o rugăciune, a uitat de cuvintele dumnezeieşti. Picioarele demult nu ne-au mai purtat spre biserică. Am devenit nişte turişti pseudocreştini, iar pragul unei biserici îl trecem doar la o cununie sau la o înmormântare.
Să privim viaţa cu maturitate. Să alegem doar ceea ce este folositor pentru sufletele noastre! Ştim că este greu. Este anevoios, însă Domnul Hristos ne este alături! (Pr. D. Păduraru)