Dimineaţa, a doua zi, pe când se întorcea în cetate, a flămânzit; şi văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, şi a zis lui: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Şi smochinul s-a uscat îndată. Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat, zicând: Cum s-a uscat smochinul îndată? Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci şi muntelui acestuia de veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare, va fi aşa. Şi toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi. (Matei 21, 18-22) 

***

Pericopa evanghelică de astăzi se încheie cu următoarele cu­vinte rostite de Domnul Iisus Hristos: „Toate câte le veţi cere, rugându-vă cu credinţă, le veţi şi primi”.

Cei care au preocupări duhovniceşti ştiu că există o strânsă legătură între cum te rogi şi roadele rugăciunii. Te poţi ruga şi fără să ai credinţă, fără să crezi în Dumnezeu, însă acea rugăciune va fi doar o soluţie printre alte posibilităţi în dorinţa de a rezolva ceva.

Pentru un creştin rugăciunea nu este doar un mijloc prin care cere la ne­sfâr­şit ceva de la Tatăl ceresc; ne putem ruga şi pentru a preaslăvi pe Dumnezeu, ne putem ruga şi pentru a-L lăuda pe Dumnezeu. Ne putem ruga şi când suntem într-o situaţie delicată, într-un necaz sau o boală, pentru a primi ajutor din partea Lui.

Sunt unii care nu se roagă, spunând că nu ştiu să se roage. Însă nu va veni o zi anume în care să poţi spune că din ziua aceea ştii să te rogi. Sfinţii Părinţi aşa ne îndeamnă: „Roagă-te cum poţi, ca să ajungi să te rogi cum trebuie.” (Pr. Dumitru Păduraru)