Dar, mai înainte de toate acestea, îşi vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi şi în temniţe, ducându-vă la împăraţi şi la dregători, pentru numele Meu. Şi va fi vouă spre mărturie. Puneţi deci în inimile voastre să nu gândiţi de mai înainte ce veţi răspunde; Căci Eu vă voi da gură şi înţelepciune, căreia nu-i vor putea sta împotrivă, nici să-i răspundă toţi potrivnicii voştri. Şi veţi fi daţi şi de părinţi şi de fraţi şi de neamuri şi de prieteni, şi vor ucide dintre voi. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu. Şi păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre. (Luca 21, 12-19)

Din cuvintele Domnului Iisus Hristos înţelegem că pentru mântuirea sufletului, alături de celelalte fapte ale credinţei, importantă este răbdarea. Când a spus acest lucru, El a vorbit mulţimilor despre vremurile ce vor veni, despre vremea de prigoană, când vor fi urâţi şi dispreţuiţi creştinii adevăraţi.

Animozităţile şi nedreptele acuze vor veni chiar şi din partea fraţilor şi a părinţilor. Putem observa, la cei din jurul nostru, o oarecare stângăcie când vorbesc despre Hristos, despre Biserică, despre post sau despre Sfânta Împărtăşanie.

Uneori eşti privit cu suspiciune când spui că mergi la biserică sau când susţii că eşti un familist convins şi un om moral. Te simţi exclus din grupul de prieteni sau dintre colegii de serviciu. Din acest motiv Domnul Hristos ne spune: „Din pricina numelui Meu veţi fi urâţi şi prigoniţi“.

Însă Dumnezeu vede zilele, ostenelile şi lacrimile noastre. Răbdarea este o binecuvântare divină. Prin răbdare creştem, ne înălţăm şi ne mântuim. (Pr. Dumitru Păduraru)