”Şi apropiindu-se fariseii şi saducheii şi ispitindu-L, I-au cerut să le arate semn din cer. Iar El, răspunzând, le-a zis: Când se face seară, ziceţi: Mâine va fi timp frumos, pentru că e cerul roşu. Iar dimineaţa ziceţi: Astăzi va fi furtună, pentru că cerul este roşu-posomorât. Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o judecaţi, dar semnele vremilor nu puteţi! Neam viclean şi adulter cere semn şi semn nu se va da lui, decât numai semnul lui Iona. Şi lăsându-i, a plecat. Şi venind ucenicii pe celălalt ţărm, au uitat să ia pâini. Iar Iisus le-a zis: Luaţi aminte şi feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor.” (Matei 16, 1-6)
Asemenea fariseilor şi saducheilor de acum două milenii, şi noi suntem mari amatori de a căuta semne în lună şi în stele. Cei amintiţi au cerut un semn din partea Domnului Iisus Hristos prin care să le dovedească că El, Învăţătorul din Nazaret, este un trimis al lui Dumnezeu.
Însă în loc de semn au primit o mustrare îndreptăţită. Oare nu văzuseră înmulţirea pâinilor, oare nu au fost martori vindecărilor miraculoase sau nu au văzut învierile din morţi, oare nu auziseră cuvinte pe care nimeni altul nu le-a mai rostit?
Singurul semn pe care Domnul Hristos l-a dat a fost semnul lui Iona. Adică, aşa cum Iona a stat trei zile în pântecele chitului, la fel şi Fiul lui Dumnezeu, Domnul Iisus Hristos, va sta trei zile în mormânt.
Odată cu Învierea Sa, Domnul Hristos ne arată că este Fiul lui Dumnezeu, Cel care are putere asupra morţii. Un creştin, când se însemnează cu semnul Sfintei Cruci, Îl coboară pe Domnul Hristos în inima sa şi toată viaţa sa se binecuvântează! (Pr. Dumitru Păduraru)
