”Şi plecând Iisus de acolo, a văzut un om care şedea la vamă, cu numele Matei, şi i-a zis acestuia: Vino după Mine. Şi sculându-se, a mers după El. Şi pe când şedea El la masă, în casă, iată mulţi vameşi şi păcătoşi au venit şi au şezut la masă împreună cu Iisus şi cu ucenicii Lui. Şi văzând fariseii, au zis ucenicilor: Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii? Şi auzind El, a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Dar mergând, învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă; că n-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă”. (Matei 9, 9-13)

Domnul Iisus Hristos spune lui Matei vameşul: vino după Mine, iar acesta îl urmează necondiţionat. Apoi, fiind într-o casă împreună cu ucenicii Săi şi cu mai mulţi vameşi, Mântuitorul a fost mustrat de către farisei că a mâncat la aceeaşi masă cu păcătoşii.
Domnul Hristos lucrează pentru recuperarea sufletelor celor pierduţi. Pentru Matei au fost suficiente câteva cuvinte şi o privire părintească. Pentru ceilalţi a fost nevoie ca Hristos-Domnul să le ofere „hrana Sa veşnică”, cuvintele Sale divine.
Pe Mântuitorul Îl interesa nu păcatele celor din juru-I, ci sufletele celor păcătoşi. Dumnezeu urăşte păcatul, nu pe păcătoşi. Remediile păcatului sunt pocăinţa, spovedania şi iertarea. Domnul Hristos în bunătatea Sa pe unii îi cheamă cu un cuvânt, pe alţii îi aşază la masă, pe unii îi ospătează, pe alţii îi mângâie. El nu uită pe nimeni!
Sfântul Ioan Gură de Aur aşa ne învaţă: „mântuirea este, în acelaşi timp, şi lucrarea lui Dumnezeu, dar şi lucrarea noastră”. (Pr. D. Păduraru)