”Şi sculându-Se din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Iar soacra lui Simon era prinsă de friguri rele şi L-au rugat pentru ea. Şi El, plecându-Se asupra ei, a certat frigurile şi frigurile au lăsat-o. Iar ea, îndată sculându-se, le slujea; dar apunând soarele, toţi câţi aveau bolnavi de felurite boli îi aduceau la El; iar El, punându-Şi mâinile pe fiecare dintre ei, îi făcea sănătoşi. Din mulţi ieşeau şi demoni, care strigau şi ziceau: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Dar El, certându-i, nu-i lăsa să vorbească acestea, că ştiau că El este Hristosul. Iar făcându-se ziuă, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu; şi mulţimile Îl căutau şi au venit până la El, şi-L ţineau ca să nu plece de la ei. Şi El a zis către ei: Trebuie să binevestesc împărăţia lui Dumnezeu şi altor cetăţi, fiindcă pentru aceasta am fost trimis. Şi propovăduia în sinagogile Galileii”. (Luca 4, 38-44)
Prezenţa Domnului nostru Iisus Hristos în mijlocul mulţimilor înseamnă un moment de binecuvântare pentru toţi, însă în acelaşi timp genera multe nedumeriri şi multe semne de întrebare.
Se întrebau cei de atunci: Cine este acest om? De ce este El atât de vestit? Fiecare era curios să-L vadă, să-L asculte, să-şi formeze o părere personală despre El. Acest Iisus din Nazaret doar prin cuvânt scotea demonii, vindeca boli incurabile, ierta păcatele.
În pericopa evanghelică de astăzi, Domnul Iisus Hristos a vindecat de friguri pe soacra lui Simon-Petru. Apoi, în faţa Sa au fost aduşi bolnavi cu felurite afecţiuni. Pe aceştia punându-şi mâinile Sale, i-a vindecat în chip minunat. Ne putem imagina ce lucru înălţător este să redai sănătatea cuiva!
Privind în jurul nostru, putem vedea mulţi semeni care sunt bolnavi, părăsiţi, disperaţi şi neajutoraţi. Pentru ei Domnul Hristos a rostit cuvintele: „Nu cei sănătoşi, ci cei bolnavi au nevoie de doctor!” (Pr. D. Păduraru)
