”Şi mergeau cu El mulţimi multe; şi întorcându-Se, a zis către ele: Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu. Şi cel ce nu-şi poartă crucea sa şi nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu. Că cine dintre voi vrând să zidească un turn nu stă mai întâi şi-şi face socoteala cheltuielii, dacă are cu ce să-l isprăvească? Ca nu cumva, punându-i temelia şi neputând să-l termine, toţi cei care vor vedea să înceapă a-l lua în râs, Zicând: Acest om a început să zidească, dar n-a putut isprăvi. Sau care rege, plecând să se bată în război cu alt rege, nu va sta întâi să se sfătuiască, dacă va putea să întâmpine cu zece mii pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii? Iar de nu, încă fiind el departe, îi trimite solie şi se roagă de pace. Aşadar oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu. Bună este sarea, dar dacă şi sarea se va strica, cu ce va fi dreasă? Nici în pământ, nici în gunoi, nu este de folos, ci o aruncă afară. Cine are urechi de auzit să audă”. (Luca 14, 25-35)
Ne porunceşte Domnul Iisus Hristos să purtăm Sfânta Cruce în mod responsabil. Şi ne mai atenţionează Mântuitorul că nu ne putem numi ucenici ai Săi dacă nu-L urmăm necondiţionat.
Mai presus de toate cele care ne leagă de această viaţă trebuie să avem dorinţa de a ne îndumnezei. Sfânta Cruce este şi simbolul luptelor duhovniceşti, dar şi al împlinirilor sufleteşti. Mântuitorul ne aminteşte şi de dificultăţile care pot apărea pe drumul mântuirii. Renunţăm la ceva trecător pentru a putea dobândi ceea ce este nepieritor. Împărăţia lui Dumnezeu se ia cu multă osteneală şi ai nevoie de puternice motivaţii.
Sfânta Cruce ne este deopotrivă armă, scut, scară şi hrană. Cine omite crucea nu se poate bucura de binecuvântatele bucurii ale crucii. Sfântul Apostol Pavel mărturiseşte: „cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni 1, 18). Sfântul Marcu Ascetul ne învaţă: „Orice faptă bună este o cruce”. (Pr. D. Păduraru)
