Domnul Iisus Hristos se prezintă pe Sine ca un păstor, însă nu unul oarecare, ci un Bun Pastor. El cunoaşte oile şi oile Îl cunosc pe El şi ascultă de glasul Lui. Probabil cele mai blajine animale sunt oile.
Ele oferă omului totul: carne, lapte şi lână. O oaie te hrăneşte doar dacă o îngrijeşti cu responsabilitate. Ştiut este faptul că dacă oile stau mult timp într-un loc se îmbolnăvesc de picioare şi ajung să nu mai poată merge. Oile trebuie mereu să se deplaseze dintr-un loc în altul.
Şi omul este un etern călător în această viaţă. Domnul Hristos spune că la sfârşitul veacurilor va despărţi pe cei buni de cei răi, aşa cum desparte păstorul oile de capre. O reprezentare veche a Mântuitorului era şi aceea sub forma unui miel. Mielul Hristos S-a adus ca jertfă pentru iertarea păcatelor lumii întregi. Mântuitorul este şi Păstorul, Cel care conduce turma spre limanul cel neînviforat, dar şi Mielul, care se jertfeşte pentru păcatele fiecărui creştin. (Pr. D. Păduraru)
Astăzi este pomenit Sfântul Nicon şi 199 de ucenici ai lui.
Nicon a fost mai întâi soldat în armata Imperiului Roman. Tatăl său era păgân, iar mama lui creştină în ascuns. Fiind odată în primejdie, gândindu-se la ce îl învăţase mama sa, Nicon a chemat numele lui Hristos şi a fost izbăvit. După război s-a dus în insula Hios şi, nevoindu-se cu postul şi rugăciunea, un înger i s-a arătat şi i-a poruncit să se ducă în alt loc. Aşa a cunoscut pe ţărmul mării un monah care l-a învăţat credinţa creştină şi l-a hirotonit preot şi apoi episcop, că părintele acela era episcop al Bisericii. Sfântul Nicon şi-a făcut şi ucenici, 199 la număr, dar au fost prinşi cu toţii de un ighemon care îi ura pe creştini. Mucenicii au fost bătuţi, întinşi la pământ şi străpunşi cu suliţe, iar la urmă, capetele le-au fost tăiate. Sfântul Nicon a fost ars cu făclii, târât pe pământ cu picioarele băgate în greutăţi, aruncat într-o prăpastie, lovit cu pietre, limba i s-a smuls şi capul i-a fost tăiat.
