”Şi a zis: Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi. Şi au auzit acestea unii dintre fariseii, care erau cu El, şi I-au zis: Oare şi noi suntem orbi? Iisus le-a zis: Dacă aţi fi orbi n-aţi avea păcat. Dar acum ziceţi: Noi vedem. De aceea păcatul rămâne asupra voastră. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe uşă, în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur şi tâlhar. Iar cel ce intră prin uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui, şi oile sale le cheamă pe nume şi le mână afară. Şi când le scoate afară pe toate ale sale, merge înaintea lor, şi oile merg după el, căci cunosc glasul lui. Iar după un străin, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul lui. Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n-au înţeles ce înseamnă cuvintele Lui. A zis deci iarăşi Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt uşa oilor. Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla”. (Ioan 9, 39-41/10, 1-9)
Evanghelia de astăzi este o concluzie a dialogului pe care Domnul Iisus Hristos l-a avut cu unii dintre farisei. Era după ce Mântuitorul vindecase un orb din naştere.
Cel vindecat a fost întrebat de către mai-marii iudeilor în fel şi chip, doar-doar vor găsi ceva pentru a-L putea acuza pe Mântuitorul. Domnul Hristos le-a adresat aceste cuvinte: „Spre judecată am venit în lumea aceasta, cei care nu văd, să vadă, iar cei ce văd, să fie orbi“. Au intuit că despre ei era vorba; au fost martori la o minune, dar de fapt nu o văzuseră.
Cu alt prilej, Mântuitorul a spus: „Ochi au şi nu văd!“ Poţi avea urechi şi să nu auzi, poţi avea ochi şi să nu vezi. Păcatele ne întunecă vederea şi ne astupă urechile. Ochii şi urechile ne sunt asaltate de lucruri degradante pentru trup, dar şi pentru suflet.
Informaţiile se adresează cu predilecţie văzului şi auzului. Din acest motiv Domnul Hristos S-a întrupat, pentru ca ochiul să-L poată vedea şi să păstreze pe retină icoana lui Dumnezeu. (Pr. Dumitru Păduraru)
