”Şi a venit în Nazaret, unde fusese crescut, şi, după obiceiul Său, a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă şi S-a sculat să citească. Şi I s-a dat cartea proorocului Isaia. Şi, deschizând El cartea, a găsit locul unde era scris: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi, Şi să vestesc anul plăcut Domnului”. Şi închizând cartea şi dând-o slujitorului, a şezut, iar ochii tuturor erau aţintiţi asupra Lui. Şi El a început a zice către ei: Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre. Şi toţi Îl încuviinţau şi se mirau de cuvintele harului care ieşeau din gura Lui şi ziceau: Nu este, oare, Acesta fiul lui Iosif?” (Luca 4, 16-22)
Domnul Iisus Hristos a mers în sinagoga din Nazaret. Aici, în ziua de sâmbătă avea loc rugăciunea săptămânală a iudeilor şi tot aici era şi locul de întâlnire din ziua sabatului. De aici putea Domnul Hristos lesne să-şi prezinte învăţătura Sa. Nu întâmplător a citit un text din cartea profetului Isaia. A fost ca o prefaţare a misiunii Fiului lui Dumnezeu.
Activitatea Sa a avut câteva coordonate: El a venit în lume să binevestească săracilor, să vindece pe cei bolnavi, să propovăduiască celor robiţi eliberarea şi să redea celor orbi vederea. În misiunea de propovăduire a Evangheliei Sale, Hristos Domnul a fost Cel care a slujit şi a oferit dragoste. Pentru că Domnul Hristos este Cel care conduce Biserica, misiunea ei continuă slujirea Mântuitorului.
Opera filantropică a Bisericii are la bază dragostea şi grija pentru cei aflaţi în dificultate, dar înseamnă şi rugăciune către Dumnezeu. Nu putem rupe Liturghia de filantropie şi nici substitui filantropia Liturghiei. (Pr. Dumitru Păduraru)
