”Şi chemând pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi demonii şi să vindece bolile. Şi i-a trimis să propovăduiască împărăţia lui Dumnezeu şi să vindece pe cei bolnavi. Şi a zis către ei: Să nu luaţi nimic pe drum, nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani şi nici să nu aveţi câte două haine. Şi în orice casă veţi intra, acolo să rămâneţi şi de acolo să plecaţi. Şi câţi nu vă vor primi, ieşind din acea cetate scuturaţi praful de pe picioarele voastre, spre mărturie împotriva lor. Iar ei, plecând, mergeau prin sate binevestind şi vindecând pretutindeni”. (Luca 9, 1-6)
Cei 12 Apostoli au fost aleşi cu o anumită misiune. Pe ei Domnul Iisus Hristos i-a îndemnat: „Mergând învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”. Au primit putere de „a lega şi dezlega păcatele” poporului.
Ucenicii trebuia să binevestească Împărăţia lui Dumnezeu. Ei au primit putere de a izgoni pe demoni, adică de a lupta împotriva celor răi, a duhurilor necurate. Apostolii trebuia să vindece bolile trupeşti şi sufleteşti ale oamenilor, să mângâie pe cei suferinzi şi să aducă binecuvântare a lui Dumnnezeu în fiecare casă. Ucenicii Domnului Hristos erau cei care cu putere a lui Dumnezeu sfinţeau, vindecau şi învăţau mulţimile. Erau deopotrivă preoţi, doctori şi învăţători. În ei şi prin ei lucra harul dumnezeiesc.
Misiunea Apostolilor nu s-a încheiat odată cu viaţa lor pământească, ci continuă prin ucenicii şi prin urmaşii lor în har, prin episcopi şi preoţi. Astfel Dumnezeu poartă grijă de noi şi de sufletele noastre. (Pr. D. Păduraru)
