”Şi pe când erau într-una din cetăţi, iată un om plin de lepră; văzând pe Iisus, a căzut cu faţa la pământ şi I s-a rugat zicând: Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti. Şi întinzând El mâna, S-a atins de lepros, zicând: Voiesc, fii curăţat! Şi îndată s-a dus lepra de pe el. Iar Iisus i-a poruncit să nu spună nimănui, ci, mergând, arată-te preotului şi, pentru curăţirea ta, du jertfa, precum a orânduit Moise, spre mărturie lor. Dar şi mai mult străbătea vorba despre El şi mulţimi multe se adunau, ca să asculte şi să se vindece de bolile lor. Iar El Se retrăgea în locuri pustii şi Se ruga”.(Luca 5, 12-16)

Lepra este o boală grea care schilodeşte fizionomia omului până la mutilare. Iscoditori din fire, ucenicii au venit în faţa Domnului Iisus Hristos cu o întrebare: „Cine a greşit, acesta sau părinţii lui?“

Ei au plecat de la premisa că păcatele părinţilor au fost cele care au adus atâta suferinţă leprosului întâlnit. Bolnavul de lepră trebuia să fie izolat dincolo de zidurile cetăţii. În general, lepra se transmite de la persoană la persoană şi este indicat să eviţi întâlnirea cu un lepros.

Or, Mântuitorul nu l-a evitat şi nici nu a avut un sentiment de repulsie la vederea lui. Leprosului din Evanghelia de astăzi Hristos Domnul i-a întins o mână, l-a binecuvântat şi l-a vindecat.

Lepra poate fi asemănată cu starea de păcătoşenie. Lepra păcatelor ne schimonoseşte, binecuvântarea Domnului Hristos ne sfinţeşte. (Pr. Dumitru Păduraru)