”Şi pe când erau într-una din cetăţi, iată un om plin de lepră; văzând pe Iisus, a căzut cu faţa la pământ şi I s-a rugat zicând: Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti. Şi întinzând El mâna, S-a atins de lepros, zicând: Voiesc, fii curăţat! Şi îndată s-a dus lepra de pe el. Iar Iisus i-a poruncit să nu spună nimănui, ci, mergând, arată-te preotului şi, pentru curăţirea ta, du jertfa, precum a orânduit Moise, spre mărturie lor. Dar şi mai mult străbătea vorba despre El şi mulţimi multe se adunau, ca să asculte şi să se vindece de bolile lor. Iar El Se retrăgea în locuri pustii şi Se ruga”. Luca 5, 12-16
Lepra este o boală grea care schimonoseşte fizionomia omului până la mutilare. În sensul figurat al cuvântului, cei păcătoşi sunt numiţi leproşi, adică au pângărit tot ce era dumnezeiesc în ei.
Evanghelia ne aminteşte de două momente când Domnul Hristos a vindecat astfel de bolnavi: în pericopa evanghelică de astăzi şi atunci când Mântuitorul a vindecat 10 leproşi.
Un lepros trebuia izolat, îşi ducea viaţa dincolo de zidurile cetăţii. În timp, izolarea acestuia ducea la o accentuată însingurare şi uneori la dezumanizare. Era indicat să eviţi întâlnirea cu un lepros.
Or, Mântuitorul nu a procedat astfel, nu i-a evitat şi nici nu a avut sentimente de repulsie la vederea lor. Leprosului din Evanghelia de astăzi Hristos-Domnul îi întinde o mână, iar cel bolnav s-a vindecat. Rănile i s-au închis, pielea şi-a recăpătat forma şi culoarea obişnuite.
Păcatele deformează, urâţesc şi şubrezesc sănătatea. Lepra păcatelor ne schimonoseşte, binecuvântarea Domnului Hristos ne sfinţeşte. (Pr. D. Păduraru)
