”Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac. Iudeii I-au zis: Acum am cunoscut că ai demon. Avraam a murit, de asemenea şi proorocii; şi Tu zici: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va gusta moartea în veac. Nu cumva eşti Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Şi au murit şi proorocii. Cine te faci Tu a fi? Iisus a răspuns: Dacă Mă slăvesc Eu pe Mine Însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu este Cel care Mă slăveşte, despre Care ziceţi voi că este Dumnezeul vostru. Şi nu L-aţi cunoscut, dar Eu Îl ştiu; şi dacă aş zice că nu-L ştiu, aş fi mincinos asemenea vouă. Ci Îl ştiu şi păzesc cuvântul Lui. Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s-a bucurat. Deci au zis iudeii către El: Încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam? Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam. Deci au luat pietre ca să arunce asupra Lui. Dar Iisus S-a ferit şi a ieşit din templu şi, trecând prin mijlocul lor, S-a dus”. (Ioan 8, 51-59)
În mod dispreţuitor Domnul Iisus Hristos a fost întrebat: „Încă nu ai cincizeci de ani şi zici că L-ai văzut pe Avraam?“ Iudeii au făcut această afirmaţie din dorinţa de a arăta absurditatea celor mărturisite de Mântuitorul.
Însă în faţa lor era chiar Cel care ştia şi pe Adam, Noe, Avraam, Moise şi pe David. Toţi cei de până la Naşterea Mântuitorului au mărturisit despre El şi au trăit cu nădejdea venirii unui Izbăvitor.
De obicei răutatea îţi întunecă raţiunea. Cum puteau ei înţelege ceea ce era mai presus de limitele minţii lor? Mântuitorul nu avea „doar“ 50 de ani, ci a fost şi este mai presus de timp. El vine din veşnicie şi merge în veşnicie, împreună cu veşnicia. La Dumnezeu există doar un prezent înveşnicit.
Cei de atunci s-au înarmat cu pietre pentru a arunca asupra Domnului Hristos. Pentru ei mai convingătoare era piatra decât Învierea, înmulţirea pâinilor sau potolirea furtunilor. Nu aveau pietre doar în mâini, ci şi-au pietrificat şi inimile, şi sufletele. (Pr. Dumitru Păduraru)
