Şi venind în patria Sa, îi învăţa pe ei în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: De unde are El înţelepciunea aceasta şi puterile? Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii (verii) Lui: Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda? Şi surorile (verişoarele) Lui au nu sunt toate la noi? Deci, de unde are El toate acestea? Şi se sminteau întru El. Iar Iisus le-a zis: Nu este prooroc dispreţuit decât în patria lui şi în casa lui. Şi n-a făcut acolo multe minuni, din pricina necredinţei lor. (Matei 13, 54-58)
Locuitorii Nazaretului s-au îndoit de înţelepciunea şi puterea Domnului Iisus Hristos. Într-o oarecare măsură, şi noi ne asemănăm celor amintiţi. Uneori ne îndoim de existenţa Domnului Hristos, de activitatea Sa, de învăţăturile Sale, de minunile Sale şi chiar de Răstignirea şi Învierea Sa. Însă un creştin nu se lasă doborât de astfel de gânduri.
Dacă privim cu atenţie cuvintele Evangheliei de astăzi, vedem că, pentru îndoiala celor din jurul Său, Mântuitorul a hotărât să nu mai facă minuni în patria Sa. Cei de atunci se întrebau cu oarecare sarcasm: oare Acesta nu este fiul lui Iosif teslarul?
Şi mergând pe firul acestui raţionament strâmb, respingeau divinitatea Mântuitorului. Prin raţionamente strâmbe, clădeau strâmbe judecăţi. Doar o credinţă puternică şi bine fundamentată duce la convingeri şi fapte bune, plăcute lui Dumnezeu.
Îndoiala duce la necredinţă, iar necredinţa la pierzare. Aşa ne învaţă Domnul Hristos: „Cel ce crede în Mine şi în cuvintele Mele va avea viaţă veşnică!” (Pr. Dumitru Păduraru)
