”Şi venind în patria Sa, îi învăţa pe ei în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: De unde are El înţelepciunea aceasta şi puterile? Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii (verii) Lui: Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda? Şi surorile (verişoarele) Lui au nu sunt toate la noi? Deci, de unde are El toate acestea? Şi se sminteau întru El. Iar Iisus le-a zis: Nu este prooroc dispreţuit decât în patria lui şi în casa lui. Şi n-a făcut acolo multe minuni, din pricina necredinţei lor.” (Matei 13, 54-58)
Acum 2.000 de ani, locuitorii Nazaretului aveau îndoieli în legătură cu persoana Domnului Iisus Hristos. Îl considerau ca pe unul dintre ei, un concitadin, şi se îndoiau de înţelepciunea şi de puterile Sale divine.
Poate uneori am avut şi noi îndoieli în legătură cu existenţa Domnului Hristos, a învăţăturilor Sale, poate chiar în legătură cu Răstignirea şi Învierea Sa. Să nu ne lăsăm doborâţi de astfel de gânduri distructive.
Vedem că pentru îndoiala şi necredinţa celor din jurul Său, Domnul Hristos a hotărât să nu mai săvârşească minuni în patria Sa. Cei de atunci se întrebau cu oarecare sarcasm: oare Acesta nu este fiul lui Iosif teslarul şi rudă cu Iosif şi Simeon? Mergând pe acest raţionament simplist respingeau divinitatea Mântuitorului.
Numai o credinţă puternică şi bine fundamentată duce la convingeri şi fapte bune. Îndoiala duce la necredinţă, iar necredinţa la pierzare. Aşa ne învaţă Mântuitorul: „Cel care crede în Mine şi în cuvintele Mele, va avea viaţă veşnică!“ (Pr. Dumitru Păduraru)
