”Cel ce este credincios în foarte puţin şi în mult este credincios; şi cel ce e nedrept în foarte puţin şi în mult este nedrept. Deci dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţia nedreaptă, cine vă va încredinţa pe cea adevărată? Şi dacă în ceea ce este străin nu aţi fost credincioşi, cine vă va da ce este al vostru? Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona. Toate acestea le auzeau şi fariseii, care erau iubitori de argint şi-L luau în bătaie de joc. Şi El le-a zis: Voi sunteţi cei ce vă faceţi pe voi drepţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu.” (Luca 16, 10-15)
După ce Domnul Iisus Hristos a rostit parabola cu iconomul cel nedrept, a clarificat rostul acestei parabole. Ideea centrală a pildei este aceea că nimeni nu poate sluji la doi domni.
Noi suntem subiectivi în aprecieri şi în ceea ce priveşte acţiunile noastre. Însă aici nu este vorba despre o situaţie trecătoare din activitatea noastră, ci de un lucru care ţine de latura duhovnicească a vieţii noastre. Ne spune Domnul Hristos: „Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui mamona“.
În limbajul biblic prin „mamona“ se înţeleg bunurile materiale personificate şi ridicate la rangul de dominantă filosofie a vieţii. Acestea ajung să fie asemănate cu diavolul, cel care este stăpânul lucrurilor aparent veşnice, dar în fapt înşelătoare şi distrugătoare de suflete.
Încrederea în mamona aduce o falsă înălţare, una lipsită de binecuvântarea divină. Încrederea în ajutorul lui Dumnezeu ne oferă totul. Din oameni trecători prin această viaţă, devin nemuritori în veşnicia Domnului Iisus Hristos. (Pr. Dumitru Păduraru)
