Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, S-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir de mare preţ, şi l-a turnat pe capul Lui, pe când şedea la masă. Şi văzând ucenicii, s-au mâniat şi au zis: De ce risipa aceasta? Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor. Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceţi supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea faţă de Mine. Căci pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna; că ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea. Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce-a făcut ea, spre pomenirea ei. Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei, a zis: Ce voiţi să-mi daţi şi eu Îl voi da în mâinile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginţi. Şi de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor. (Matei 26, 6-16)

Pericopa evanghelică de astăzi ne mărturiseşte despre o femeie care a uns capul Domnului Iisus Hristos cu mir de mare preţ. Gestul ei a fost explicat de Mântuitorul ca fiind pregătitor pentru îngroparea Sa.

Mai descoperim şi preocupările lui Iuda Iscarioteanul. Acest viclean, dornic de câştig urât, a vândut pe Fiul lui Dumnezeu pentru 30 de arginţi. Şi Simon-Petru şi Iuda L-au părăsit pe Mântuitorul. Chiar Petru a zis: „Nu-L cunosc pe acest om”.

După Înviere, Petru a găsit puterea de a se întoarce şi şi-a cerut iertare pentru gestul său necugetat. Iuda a rămas ca o paradigmă a lăcomiei, a răutăţii şi a vicleniei.

De astăzi începe drama Fiului lui Dumnezeu. Multe va îndura Cel care nu a făcut nimănui nici un rău; va fi bătut Cel care nu a rănit pe nimeni; va fi lovit Cel care doar a iubit; va fi biciuit Cel care doar a mângâiat; va fi răstignit Cel Care a adus pacea.

Domnul Hristos urca pe Golgota pentru păcatele mele, pentru păcatele tale, pentru păcatele noastre. (Pr. D. Păduraru)