”Dar, mai înainte de toate acestea, îşi vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi şi în temniţe, ducându-vă la împăraţi şi la dregători, pentru numele Meu. Şi va fi vouă spre mărturie. Puneţi deci în inimile voastre să nu gândiţi de mai înainte ce veţi răspunde; căci Eu vă voi da gură şi înţelepciune, căreia nu-i vor putea sta împotrivă, nici să-i răspundă toţi potrivnicii voştri. Şi veţi fi daţi şi de părinţi şi de fraţi şi de neamuri şi de prieteni, şi vor ucide dintre voi. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu. Şi păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre”. (Luca 21, 12-19)
Domnul Iisus Hristos ne aminteşte despre răbdare din perspectiva mântuirii sufletelor noastre. El le-a vorbit ucenicilor Săi despre timpurile care vor veni, când creştinii adevăraţi vor fi urâţi şi prigoniţi chiar şi de fraţi, şi de părinţi.
Observăm şi printre cei din jurul nostru o oarecare stângăcie când vorbesc despre Iisus Hristos, despre Biserică sau despre post. Mulţi ne privesc cu oarecare suspiciune când spunem că mergem la biserică sau când susţinem că suntem familişti convinşi, că avem şi respectăm anumite principii morale. Uneori suntem excluşi din grupul de prieteni sau evitaţi de colegii de serviciu.
Chiar şi respinşi, noi ne rugăm şi pentru cei care ne tratează în acest mod.
Domnul Hristos ne atenţionează: „Din pricina numelui Meu veţi fi urâţi şi prigoniţi”. Calendarul Bisericii noastre este plin de exemple de astfel de mărturisitori ai credinţei creştine. Răbdarea ne încălzeşte sufletul şi ne aduce chipul Domnului Hristos în inimile noastre. (Pr. D. Păduraru)
