”Vai vouă! Că zidiţi mormintele proorocilor pe care părinţii voştri i-au ucis. Aşadar, mărturisiţi şi încuviinţaţi faptele părinţilor voştri, pentru că ei i-au ucis, iar voi le clădiţi mormintele. De aceea şi înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: „Voi trimite la ei prooroci şi apostoli şi dintre ei vor ucide şi vor prigoni”; Ca să se ceară de la neamul acesta sângele tuturor proorocilor, care s-a vărsat de la facerea lumii, De la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, care a pierit între altar şi templu. Adevărat vă spun: Se va cere de la neamul acesta. Vai vouă, învăţătorilor de Lege! Că aţi luat cheia cunoştinţei; voi înşivă n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-aţi împiedecat. Iar ieşind El de acolo, cărturarii şi fariseii au început să-L urască groaznic şi să-L silească să vorbească despre multe, Pândindu-L şi căutând să prindă ceva din gura Lui, ca să-I găsească vină. Şi în acelaşi timp, adunându-se mulţime mii şi mii de oameni, încât se călcau unii pe alţii, Iisus a început să vorbească întâi către ucenicii Săi: Feriţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia”. (Luca 11, 47-54/ 12, 1)
Fariseii şi învăţătorii de Lege au fost mustraţi de către Domnul Iisus Hristos pentru ipocrizia de care dădeau dovadă în ceea ce privea viaţa lor religioasă. Ei puneau accentul doar pe lucrurile exterioare vieţii religioase.
Pe învăţătorii de Lege i-a mustrat pentru tendinţa lor de a transfera centrul de greutate spre ceea ce declarau, nu spre ceea ce săvârşeau. Mântuitorul le-a amintit faptul că ei, învăţătorii de Lege, sunt fiii celor care au prigonit şi au ucis pe proorocii trimişi de Dumnezeu. Cei vizaţi L-au privit cu detaşare şi autosuficienţă.
Au gândit că Domnul Hristos nu se referea la ei, ci la altcineva. Însă în inima lor cărturarii şi fariseii au început să-L urască pe Mântuitorul şi căutau un prilej potrivit pentru înlăturarea Lui. În loc să-şi schimbe viaţa, au preferat să-i ia viaţa Celui care prin cuvintele Sale le răscolea conştiinţele. Minţile întunecate de ură au mers până acolo, încât au răstignit pe Domnul Iisus Hristos – Lumina lumii. (Pr. D. Păduraru)
