”Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta, până ce nu vor fi toate acestea. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi venirea Fiului Omului. Căci precum în zilele acelea dinainte de potop, oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, şi n-au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, la fel va fi şi venirea Fiului Omului. Atunci, din doi care vor fi în ţarină, unul se va lua şi altul se va lăsa. Din două care vor măcina la moară, una se va lua şi alta se va lăsa. Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru. Aceea cunoaşteţi, că de-ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar priveghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa. De aceea şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni.” (Matei 24, 34-44)

Cuvintele Domnului Iisus Hristos depăşesc veacurile. Putem vedea acest lucru în fiecare zi din viaţa noastră. Cuvintele din pericopa evanghelică rânduită a fi citită astăzi au fost auzite şi acum 2000 de ani de către ucenici, dar şi de cei care-L urmau.
Nu sunt multe deosebiri între cei de acum două milenii şi noi. Deopotrivă ne lăsăm răpiţi de valurile vieţii, fără să luăm prea în serios cuvintele Domnului Hristos. Va fi un timp al sfârşitului şi un timp al judecăţii divine.
După faptele noastre vom fi judecaţi de Dumnezeu. Nimeni nu ştie când va fi sfârşitul acestei lumi, nici îngerii din ceruri. Creştinii ar trebui să privească cu rezerve spre năstruşnicele previziuni în legătură cu ziua sfârşitului. Să nu ne neliniştească venirea sfârşitului, ci mai degrabă să fim preocupaţi de pregătirea pentru întâlnirea cu Dumnezeu.
Fericitul Augustin aşa ne învaţă: „Dumnezeu este asemenea unui cerc ale cărui margini nu sunt nicăieri, iar al cărui centru este pretutindeni“. (Pr. Dumitru Păduraru)