”Deci iarăşi a mers în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Şi era un slujitor regesc, al cărui fiu era bolnav în Capernaum. Acesta, auzind că Iisus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi Îl ruga să Se coboare şi să vindece pe fiul lui, că era gata să moară. Deci Iisus i-a zis: Dacă nu veţi vedea semne şi minuni, nu veţi crede. Slujitorul regesc a zis către El: Doamne, coboară-Te înainte de a muri copilul meu. Iisus i-a zis: Mergi, copilul tău trăieşte. Şi omul a crezut cuvântului pe care i l-a spus Iisus şi a plecat. Iar pe când cobora, slugile lui, l-au întâmpinat spunându-i că fiul lui trăieşte. Şi cerea, deci, să afle de la ele ceasul în care i-a fost mai bine. Deci i-au spus că ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile. Aşadar tatăl a cunoscut că în ceasul acela a fost în care Iisus i-a zis: Fiul tău trăieşte. Şi a crezut el şi toată casa lui. Aceasta este a doua minune pe care a făcut-o iarăşi Iisus, venind din Iudeea în Galileea”. (Ioan 4, 46-54)

Se spune că a fi părinte este mai mult decât orice realizare profesională sau satisfacţie personală. Prin excelenţă, părintele este un om dăruit copiilor, iar copiii sunt darurile prin care Dumnezeu ne binecuvântează viaţa.

„Meseria“ de părinte se învaţă din realitatea concretă a vieţii şi lasă cele mai profunde amintiri şi-ţi oferă cele mai puternice motive de bucurie. Părintele se realizează ca părinte prin împlinirile copiilor săi.

Copilul este o sinteză a vieţii părinţilor şi a preocupările lor, dar şi a felului lor de a fi. Domnul Iisus Hristos, în multe rânduri, a privit spre copii cu multă delicateţe şi dragoste părintească şi i-a binecuvântat.

O mare responsabilitate apasă pe umerii familiilor de astăzi. Când tatăl şi mama au un comportament lipsit de moralitate şi iresponsabil, sigur şi fiii lor vor fi la fel.

Să ne rugăm pentru bunăcreşterea, sănătatea şi împlinirea copiilor noştri. Doar astfel avem garanţia că şi pentru sufletul nostru se va ruga cineva! (Pr. Dumitru Păduraru)